Două săptămâni. Autoizolarea la domiciliu recomandată de autorități. Atât a trecut de la ultima porție de alergăceală în aer liber, chiar înainte de a se putea ieși din casă doar cu bilet de voie. Nu mi-a fost impusă vreo restricție. Din fericire. Dar nici vremea mofturoasă nu m-a motivat să ies după ultimele alergări izolate în ture de alei prin cartier în proximitate.


Naiv sau nu, cred în continuare că cel mai bine ne va fi dacă stăm cât mai mult pe acasă. Libertatea mea de mișcare s-a redus la minim o dată cu oportunitatea de a lucra de acasă. Trebuia să ies pentru achiziții de necesitate. Plus o mică reîncărcare cu serotonină după două săptămâni active de birou asortate cu grija pentru familie. Le-am combinat în proximitate.

Avem nevoie de bilet de voie pentru a ieși afară legal în starea de urgență actuală, evitând amenda. Avem ocazia de a obține (și) online declarația. O putem semna olograf pe telefon cu această aplicație. Și deși am avut declarația completată, semnată și salvată în PDF pe telefon, am scris și una de mână, pe hârtie. Dacă nu era acceptată totuși varianta electronică?

Am alergat sprinten mai bine o oră la ceas de seară la apus pe alei urbane. Traficul auto a fost redus, nu am resimțit poluarea în alergare. Nu era multă lume pe străzi. Doar unele filtre de poliție ce verificau aleatoriu pe cei prinși pe afară. Eu, echipat corespunzător, alergând de fiecare dată, nu am fost oprit. Așa că nu știu încă dacă biletul de voie emis online e suficient.


După fugă am făcut repejor cumpărăturile. Am prins chiar și o Corona. Era datoria de mărțișor de la francezi. Situația incertă va urma încă câteva luni. Și va fi din păcate mai rău. Azi am profitat de alergare. Da, am voie legal, dar nu fac un obicei din asta. Nu gust libertatea printre dezinfectanți și forțe de ordine. Stau acasă. Să mă pot bucura curând de libertate în siguranță.