Semimaratonul București ...ritm constant de fugă în echipă

Tocmai ce alergasem la final de mărțișor primul semi oficial pe nisip la mare. A fost o provocare interesantă pe care am dus-o cu succes la linia de finiș sub două ore. Zilele trecute am avut ocazia de a profita o nouă oportunitate cu juma din taxă. Așa că m-am alăturat celor mai buni alergători pe un traseu certificat urmând asfaltul aleilor din capitală.


Mai era de rezolvat transferul de la mare în capitală. Deseori mai mult durează să ajung acolo, decât fuga competițională în sine. Acum vreo două săptămâni văzusem pe celebra rețea de socializare apelul de a fi parte din echipa oficială de pace(make)ri. Am aplicat și am fost acceptat. Urma să mă bucur de fuga sprintenă a unui target portocaliu la 1h⁵⁰.

O asortare interesantă cu tricolorul pe care îl port mereu în pașii mei de alergăceală. Așa că iată-mă pentru prima oară la o alergare de semimaraton oficială pe asfalt. Sunt parte dintr-o echipă. E o idee super tare și abia aștept să ținem ritmul constant până aproape de final. Transferul către capitală a fost susținut de BIO-TECH. Muțumesc.


Dacă vei alerga distanța de semi pentru prima oară sau ai ambiții pentru un anumit timp, vei avea cu siguranță un pic de emoții in ziua cursei. Pace(make)rii aleargă deseori pe timpul net, astfel că rezultatul așteptat va fi mai bun. Ideea este de a se alerga grupat astfel încât să terminăm cu jumătate de minut înainte de timpul din obiectiv.

Pornirea a fost la pas alert prin înghesuiala de alergători din Piața Constituției. Totuși, după primii kilometri, deja eram pe acolo, sincronizați la pas cu timpul de pe brățările personalizate. Vântul nervos servit uneori din toate direcțiile a fost cireașa de pe tort care ne-a condimentat efortul susținut de a menține ritmul conform graficului cu zâmbete și voie bună.


Ne facem ușor ușor loc către jumătatea sectorului C unde eram alocați. Urmează startul, dar baloanele de iepurași nu ne ajută, mai mai ne țin pe loc lovindu-se de cei de lângă noi. Am pornit imediat cu primele clipe ale orei nouă, dis de dimineață, avem soarele ce (va) arde, ne va coace până ajungem noi la final în aproape două ore.

Mdaaa, suntem trei responsabili cu timpul, dar adrenalina de la start ne face să ne pierdem constant printre participanți, chiar dacă baloanele noastre ridicate deasupra umerilor încearcă să reziste sus. Încercăm să păstrăm un ritm constant, dar zăpăceala existentă ne tot scoatea din grafic. Primii kilometri sunt ținuți la relanti pentru încălzire.


Ritmul constant ne-a decalat un pic pe la jumătatea cursei. Ne ghidam timpul și după bornele kilometrice plasate pe traseu. Unele panouri fuseseră mutate. Ne-am temperat și am recuperat diferența. Ca echipă, ne-am regrupat repede, dar majoritatea nu au mai avut nicio șansă chiar dacă au urmat câțiva kilometri cu ritm mai lejer.

Marcajele plasate pe traseu contează, astfel că am avut surprize. Am făcut echipă orange cu Dan Beca și cu Bogdan Matei. Experiența lui Bogdan este detaliată într-un articol pe blogul lui personal. Traseul are evident diverse diferențe de nivel și puncte de întoarcere care afectează ritmul constant. Așa că a trebuit să ne adaptăm cumva.


Am tot încercat să motivăm alergătorii să vină cu noi. Ca pace(make)ri legăm noi prietenii. Alergăm în ritm printre cunoscuți sau străini. Tricolorul purtat pe umeri ajută, așa că încercăm să menținem o atmosferă relaxată, chiar dacă este sprintenă, dată de pașii de fugă. La hidratare ne alimentăm cu apă și resurse pentru ceilalți.

De așteptat, nu puteam aștepta pe nimeni, Fiecare trebuia să recupereze. Ultima parte a cursei se scurgea sub pașii de fugă, iar noi ajungeam tot mai multă lume. Mi-a plăcut că am avut un număr special și un tricou personalizat pentru paceri cu timpul echipei. Foarte fain. Am inscripționat medalia pe revers cu timpul net alergat. Astfel a devenit unică.


Traseul alergat al semimaratonului a fost monitorizat prin GPS și exportat în Strava după alergare aici. Personal închei al cincilea semimaraton alergat, primul pe asfalt, parte din jocul acestei competiții cu responsabilitatea de a fi ghid de ritm pentru ceilalți în echipa baloanelor orange. Ritmul nostru a avut azi un scop. Mirajul alergătorilor la 1h⁵⁰.

Doar pentru unele statistici și clasamente cronometrul oficial s-a oprit o dată cu trecerea liniei de finiș la timpul net 1h^49'38". Acest timp a confirmat misiunea dusă la final cu succes. Experiența savurată însă a fost una aparte depășind limitele ambițiilor ce ne-au urmat pașii. Nu am alergat doar pentru kilometri în acei timpi. Am savurat și distracția.


Am zâmbit fotografilor. O mică galerie foto oficială de la eveniment este disponibilă. Cu siguranță dacă am ocazia, voi reveni poate în toamnă și voi alerga chiar (și) maratonul. Nu va fi ușor, dar cred că va fi distractiv, mai ales dacă voi avea colegi de anduranță și o atmosferă de petrecere care să mă scape de micile emoții pentru un loc aparte în statistici.