Murfatlar Trail Run ...poteci din copilărie în pași de alergare

Anduranța hrănește ambiții personale. Nu demult eram în cealaltă parte a baricadei. Un spectator ce visa să facă primul pas. Apoi încă unul. Și încă unul, cucerind noi teritorii. Am alergat acum trei săptămâni primul maraton. Direct montan. Azi încerc să aduc o mică parte din munte la mare, acolo unde în copilărie vacanțele mari păreau interminabile.


Regiunea Murfatlar este (re)cunoscută pentru licorile bahice aromate medaliate de cunoscători, extrase din sutele de hectare de viță de vie. Este însă și locul de joacă pentru majoritatea vacanțelor de vară la bunici, izolat săptămâni bune din civilizația urbană de părinți. Acea izolare mi-a dat ocazia să descopăr rezervația naturală Fântânița.

Nu aș fi crezut că acel loc de joacă poate deveni o sursă de inspirație pentru o alergare de grup. Un pas ambițios, adus de la mare pentru bucuria de a evada din cotidian. Pentru a ne conecta cu natura. Am ales ca adunarea să aibă loc într-o seară de marți, chiar fosta zi națională aniversată în alte vremuri. Am stabilit zona de start.


Popasul Murfatlar-Vlădoi a fost punct comun cu încălzirea, plecarea către pădure, dar și adunarea după alergare pentru porția de stretching. Recomandam papuci de trail și haine lejere, (poate) un mic rucsac cu bidon apă și ceva dulce pentru energizare pe traseu după caz. Am încercat printre selfie să ne bucurăm pentru o oră de natură fără muzică.

Aveam la dispoziție vreo două ore de savurat pași de alergare necompetițională. Ideea era dusă pe poteci de pământ printre salcâmi, stejari, pini, cu zone de deal cu urcuș si pante pe poteci fără buruieni şi scaieţi. O alergare trail relaxată cu acces la un izvor de apă pentru hidratare. Extinsă pentru doritori către ansamblul rupestru. Cu zâmbete și multe poze.



Pentru cei care aveau în plan o tură mai scurtă puteam împărţi în două alergarea, cu popas la popasul Fântâniţa. Tura lungă urca pe deal pentru a savura o porție din zona de belvedere. După ce survolam potecile la înălțime, coboram și puteam continua reuniți în grup compact către ansamblul rupestru, urcând câteva zeci de trepte betonate.

Personal am ales pădurea ca antrenament lejer pentru a fi gata de atac la Fox şi Băneasa Trail Run, două competiții aliniate la orizont. Pădurea era disponibilă la aproape douăzeci de kilometri de Constanța și o ocazie bună de a (a)duce alergători către noi destinații de fugă. O destinație pe care o cunoșteam, accesibilă pentru fiecare.


A fost fain. Mulţumesc pentru participare, pentru articol, ție Nastasia pentru porția de încălzire. Recomand această rezervație. Mai ales primăvara când toată coasta abruptă este acoperită de culori. Bujori, toporași, viorele și iriși sălbatici. Tufele de liliac parfumate sunt o adevarată încântare pentru vizita de mai. Mai ales pentru pași de alergăceală.