Articolul conține 4572 cuvinte.
Mdaa, cu o mică întârziere iată fac un bilanț al anului ce deja s-a încheiat. Mai întâi, trebuie să menționez că sunt un alergător amator. Da, da, ca și tine sunt decât un om obișnuit. Nu am ca meserie de bază alergarea (încă), nu sunt afiliat și legitimat la niciun club sportiv (până în prezent din câte știu eu). Sunt doar alături de SanaSport, echipă care promovează alergarea ca mișcare de masă. Astfel că. . . titulatura impusă de alergător profesionist pe care majoritatea mi-o atribuie este nereală. Sacă este vreun club care mă vrea în echipă atunci aștept oferte. Chiar dacă deja sunt la grupa de pensionari veterani. Sunt fan Catena Racing pentru starea de spirit pe care o au echipele pe trasee la competiții. Dar îmi place și echipamentul lor personalizat. Just saying!Totuși, alerg. Mult mai des la competiții (ca alții) și mă bucur că am ocazia să fie cu alergători legitimați la diverse cluburi. Pe majoritatea îi și depășesc. . . ups! În statistici pe scurt. . . am început să alerg monitorizat din 2015 și de la puțin peste 220K alergați în sesiuni scurte în 2015 am reușit performanța unui 2. 000K+ în 2016. :)Target-ul propus pentru 2017 a fost unul realist și atins de 2500K. Nu o spun eu, ci Runtastic-ul bazat doar pe alergare, fie ea în aer liber, în mii de kilometri sau chiar indoor în câțiva zeci de kilometri pe bandă. Mulțumiri aduc lui Mircea. . . ce reprezintă Bio-Tech. . . el mi-a susținut atunci majoritatea pașilor de alergare competițională. Legat de alergările mele din anul anterior 2016 nu intru în discuție prea mult. . . și totuși 2016 a fost anul premierelor, primul meu semimaraton pe nisip în martie la Maratonul Nisipului și apoi primul maraton Run Silvania WildRace direct montan de ziua mea, la aniversarea celor 35 de ani de prezență pe Terra pentru care îi transmit mulțumiri lui Adrian. Pentru pașii mei purtați în competiții sunt dator cu mulțumiri lui Nicu ce reprezintă Kalenji. El a contribuit direct prin sponsorizare la reușitele pașilor mei sălbatici, prin Kalenji KipRun Trail XT6. Dar și pe traseele urbane de asfalt alergând chiar al treilea maraton personal cu Kalenji KipRun LD Blue (Long Distance). Am alergat de fiecare dată și încă alerg pe norișori. Anul anterior 2016 datorită unui om special pe care îl mega apreciez, Gabriel Solomon (da, da. . . el e parte din faimosul Gerar și din platformele de running 42km. ro și fundraising galantom. ro) am participat ca pace(make)r. Astfel pot fi parte dintr-un grup de profesioniști care pot ține într-o cursă un ritm constant de la început până la final. Astfel am ocazia să susțin alergătorii de lângă noi, pentru a-i duce în acea competiție într-un timp stabilit inițial. Am jucat acest rol mai întâi în primăvară la Bucharest Half Marathon în echipa de semimaraton cu target la 1,50H, apoi am revenit toamna la Bucharest International Marathon în echipa de maraton cu target la 4,15H. Așa am ocazia fiecare dată să "dau aripi" ca pace(make)r multor alergători penru ca ei să ajungă la finish în timpul propus, cu spor și bucurie Oana devenind în 2017 și ea la rândul ei pacer pentru alți alergători. Un mare bravo! Apoi, dacă privesc din alt unghi, recunosc, peretele meu faimos a. k. a Wall of Fame arată destul de bine, am o multitudine de medalii colorate de finisher. Fiecare, are povestea ei, cu timpi înregistrați în statistici, dar mai ales cu momente excelente savurate copios în doze pline de adrenalină și relaxare. Am luat startul chiar din ianuarie 2017 la alergările competiționale, aici trebuie să îți mulțumesc Ilinca pentru "teleportarea" din capitală la Cluj, având parte de un semimaraton pe zăpadă marca Run Silvania. La finalul lui ianuarie am luat parte parte la crosul Prima Ieșire ProSport, unde am obținut și cel mai valoros premiu financiar, terminând cei trei kilometri în primii 7 la Open, cu un ritm de 4'19" per mia de metri. În aceeași zi a urmat Running Machine, experiența primei alergării competiționale de grup, în echipă la Semimaratonul Gerar cu Radu și Mădălin. Anul 2018 nu include pentru moment o participare la Semimaratonul Gerar. Dar vedem în ultima săptămână dacă voi alerga în vreo echipă de trei sau voi fi voluntar la eveniment. Am vrut să extind și internațional bucuria alergării și am aderat online la mai multe competiții internaționale. Astfel că, am avut ocazia să alerg ca pace(make)r la Maratonul de la Veneția din toamna lui 2017. Nu numai că am fost acceptat la acel maraton, dar am fost chiar primul straniero acceptat ca pacer în echipa Italiei și la competiția venețiană 2a Mezza Maratona di Treviso din martie purtând către finish la 2,00H diverși alergători cu acel target. . . grazie Julia e brava Nicoletta. Apoi, la finalul lunii martie am luat parte la un nou semimaraton competițional de data asta pe nisip. Provocarea a fost aici acasă, pe plaja din stațiunea Mamaia la Maratonul Nisipului unde am obținut un timp oficial de 1h36’46’’, fiind clasat pe poziția a patra la categorie aproape de podium cu un ritm mediu de 4'40" pe mia de metri. Un personal best oficial pe nisip care (sper) va fi doborât în martie 2018. Vom vedea. Alergarea pe nisip nu e ușoară, rezultatul depinde de mai mulți factori. Am alergat ca de obicei cu tricolorul, având aproape Silvian Nectar. Mi-a susţinut paşii mai ales către maratoanele şi ultramaratoanele ce au urmat în Balcani, dar şi la alergări vesele din ţară. Maratonul Nisipului va fi alergarea mea de acasă, nisipul va rămâne aici terenul meu de alergare, mai ales dimineaţa, bucurându-mă tot mai des de răsărit în alergare. Alerg pentru sănătate, iar cadrul oferit de nisip la mare este ocazia excelentă de a savura din plin briza, valurile, pescăruşii în paşi de alergare. A urmat aprilie, chiar la început cu cel mai rapid 10K pe asfalt, cu un target de 45'. A fost doborât lejer sub 43’ la una din cursele populare urbane. În statistici, e un rezultat de timp 42’43", fiind PB pe distanța de 10K cu o medie de 4'16"/km. La nici o săptămână am revenit la București pentru o porție de 10K Hot Chocolate alergată prin Herăstrău, de data asta pe traseu trail cu un timp oficial 44'16" și un ritm mediu de 4'29"/km. Un PB pe trail fără diferență de nivel la 10K. A urmat apoi, chiar a doua zi, o vizită prin vecini, în Bulgaria. Am acceptat o nouă provocare, prima mea mică alergare ultra la Veliko Tărnovo. Târnovo Ultra. mai presus de statistici, a fost un 45K spectaculos, cu plecare și sosire în celebra fortăreață Tsarevets. Este o locație pe care îți recomand să o vizitezi măcar o dată când ai ocazia. Merită! Foarte posibil să revin și anul ăsta aici atât pentru peisaje cât și pentru traseul variat. . . aici au și probă de duathlon. Luna aprilie a fost neașteptată. . . am avut chiar primul meu maraton alb. . . am luat parte atunci la Brasov Marathon, cel montan. . . care surprinzător cu câteva zile înainte a fost învăluit în alba zăpadă. A fost cel mai greu maraton la vremea respectivă, o bună parte din cei înscriși au renunțat la această ediție apoi și-au transferat înscrierile pentru 2018. A fost dificil, dar frumos, în mare am înotat în zăpadă pe poteci înghețate și pârtii de ski. . . dar au fost peisaje superbe și deși am zis că nu-mi mai trebuie. . . iată că e prima competiție din 2018 la care m-am înscris. . . din nou. A fost și singura competiție la care am reușit performanța să mă pierd la întoarcere datorită unor voluntari inimoși care au strâns din marcaje. Am încheiat cursa în statistici la opt ore, dar vreo oră am făcut căi întoarse pe trasee. De atunci fiecare cursă montană e făcută cu harta pe ceas. . . așa just in case. . . la competițiile ce au urmat mă ghidez de traseeDupă albul maraton. . . cu un drum lung spre casă. . . a doua zi am luat parte la Alerg 24H pentru Autism marcând aici umil pe nisip la mal de mare 15K în contul Gărzii de Coastă. Luna mai a adus cu ea mai multe alergări prin vecini, una din ele ireală, aproape de casă, un maraton de trail cu munte și mare. . . prin vecini la Aladja (aproape de Varna). . . competiție pe care o voi bifa (sper) și în 2018 pentru peisajele colorate și oamenii faini care îi aduce aproape. Săptămâna ce a urmat m-a adus din nou la București pentru a alerga urban pe bulevarde un nou semimaraton ca pacer în echipa de 1. 45H la Bucharest Half Marathon. Altă competiție internațională la care am fost acceptat ca pace(make)r este maratonul urban din Copenhaga, Danemarca, dar aici nu s-au aliniat câteva planete în zbor. Dar. . . am alergat în acea zi un semimaraton totuși ca pacer în echipa cu target 1. 40H la Maratonul Internațional Brașov, cel urban. . . un final de grație cu urcare în Poiana Brașov și coborâre în Piața Sfatului. Primăvara încheiat-o cu semimaraton pe nisip prin vecini la Kamchia Sands unde ne-am bucurat în pași de alergare de apele învolburate ale mării negre pe un traseu ireal, cu un nisip auriu şi marea de smarald. Lupta pentru "supravieţuire" din vecini a avut loc aşa cum ni s-a promis. . . în sălbăticie, cu bravi alergători atât bulgari cât şi români. Kamchia Sands este una din competițiile de alergare semnate Pasul Verde unde sunt partener de promovare pe partea română astfel că sunt șanse mari să revin și în 2018 pentru un nou test de alergare. . . "la apă". Vara la apel. . . începutul lunii iunie 2017 m-a adus iar prin vecini la Kalofer, unde am luat parte la prima competiție dintr-o bucată. . . a fost un semimaraton doar urcare către vârful Botev din Balcani fiind apoi coborâți cu ajutorul unor camioane militare. A fost o experiență unică pe poteci montane, cu cascade, stânci și alte peisaje pe care le am în plan să să le retrăiesc în acest an la început de iunie. Alergarea este foarte accesibilă și face parte din seria competițiilor Marathon. bg. Apoi aventura alergărilor personale exclusive a continuat în subteran pe plai moldovenesc prin galeriile minei Trotuş, Târgu Ocna o alergare unică până acum. . . un semimaraton ca și o Călătorie între Cer şi Pământ cu pasaje săpate în galerii de sare. Am experimentat un traseu ce trece pe poteci montane, păduri, văi şi coline încheiat cu o coborâre abruptă, ceva asfalt până-n centru şi o curbă prin clădirea Primăriei. . . pură aventură în Moldova. . . premiată la finish cu un bulgăre de sare. A venit rândul unei competiții cu tradiție, localizată destul de departe de casă. . . în Retezat. . . poate cea mai spectaculoasă competiție de pe la noi. . . aici deși ca distanță sunt doar 28 de kilometri nu te lăsa păcălit, sunt aproape zece kilometri de gol alpin pe traseul Custura, traseul este vertical, foarte tehnic, destul de dificil de parcurs pentru traseele de acest tip. Și totuși. . . deși sus am avut parte și de o bătaie zdravănă cu grindină, tocmai ce m-am înscris din nou pentru a lua parte și în 2018 la o nouă ediție de Retezat Sky Race. . . deci ne vedem la start. La Retezat Sky Race m-am întâlnit pe traseu cu oameni tare dragi, o parte de la Ciucas X3 sau alte competiții montane, dar și cu stimabilul Radu Restivan. . . un promotor al mișcării dedicat 321sport plin de viață. Mdaaa, da. . . e cel care face clipurile video în alergare Discover the World through its Marathons și diverse alte review-uri, majoritatea sportive. . . aici link la canalul de YouTube. Sper că se vor alinia niște planete pe aici să ajung cândva pe la clasele de spinning sau musai pe la alergările de marți seara semnate 321sport. . . sunt ei o gașcă veselă pe care o recomand celor care sunt rezidenți sau nu prin București. Ultima parte a lunii iunie 2017 am încheiat-o sprint la Cros F-Secure al IT-iștilor foarte bine organizat în capitală. . . apoi am avut parte de încă o nouă experiență montană verticală marca Marathon. bg prin vecini la Bansko. Am avut parte de un traseu într-o urcare continuă către vârful Vihren, cel mai înalt din munții Pirin, Bulgaria. Merită o drumeție vara pe munte acolo, ai ce vedea, dacă faci asta și în alergare cu atât mai bine. . . merită!Toate alergările montane din prima parte a lui 2017 au avut ca scop pregătirea mea fizică și mentală pentru cei 76 de kilometri ai ultramaratonului Tryavna Ultra și mi-au fost de folos pentru cele 15 ore petrecute pe munte, povestite pe larg aici. Am făcut și greșeli de începător, vremea s-a schimbat drastic pe parcurs, dar am terminat în timp primul ultramaraton cu 2800m+ diferență de nivel. Deși se suprapune competițional cu Marathon 7500. . . acea alergare montană în echipă destul de dificilă prin vârfuri mărețe din Carpați, o competiție montană mega renumită în Romania, pentru anul 2018 am acceptat invitația de a participa din nou la Tryavna Ultra. . . de data asta voi alerga în echipa RoMania cu Cristi. . . primul lui ultramaraton. Avem pentru 2018 pregătit un traseu modificat ultra prin Balcani tot de 76 km cu diferență de nivel promisă 3500m+. Un interviu (în engleză) de alergător participant la ultra-maraton dat de curând pentru Tryavna Ultra îl regăsești aici sau aici. Ultra-maratonul 76K de la Tryavna Ultra mi-a adus "în cont" și 4 puncte ITRA, suficiente să mă înscriu în acest an în loteria prestigioasei competiții UTMB pentru un loc la proba OCC din Alpi, un ultra-maraton montan de numai 56K dar cu 3500+ diferență de nivel ce pleacă din Elveția și se încheie în Franța, tare nu?Sunt cinci înscriși anul ăsta pe un loc și 1200 de locuri puse la bătaie, vom afla curând dacă alerg Alpii anul ăsta la Mont Blanc sau nu. La două săptămâni. . . exact de ziua mea. . . încă nerefăcut complet după ultramaratonul de la Tryavna Ultra. . . am alergat din nou prin vecini. Deși am avut ocazia să mă protejez trecând la semimaraton, m-am încăpățânat să fac maratonul. . . ceea ce mi-a adus cadou primul meu DNF finalizând doar prima din cele două ture ale traseului montan. Se poate trăi cu DNF. August m-a purtat aici prin țară la câteva alergări faine. . . un semimaraton foarte bine organizat la Gugu Trail Race și apoi Moneasa Trail Run, prima mea alergare competițională montană cu ceață și noroaie de pe meleaguri mioritice. Ultima lună de vară am încheiat-o la Sarmizegetusa Regia participând la Maratonul Dacilor. . . unde am primit o medalie placată cu aur getodacic pentru o experienţă montană aparte. . . mulțumesc Iulian pentru experiență. Toamna lui septembrie a venit cu provocări noi, pe această cale mulțumesc celor de la RunFest pentru invitație și articolul în care fiecare poveste de alergare are un #supererou. Detalii aici sau aici. A doua zi după un semi prin pădure la Băneasa, am dat curs invitației de a trece din nou granița în alergare pe malul mării Negre de la 2Mai la Krapeț alergând proba de semimaraton a Maratonului Transfrontalier Via-Pontica organizat de Asociația Sportivă Pasul Verde din Bulgaria. Este unul din evenimentele din vecini la care mă implic pe lângă promovare și în organizare aducând și voluntari pentru eveniment pe partea română și nu numai. A trecut şi ediţia secundă ce uneşte România şi Bulgaria într-un eveniment special. . . am avut parte de alergare competiţională fără frontiere. . . vreme bună de alergare, briză răcoroasă, o mare de smarald, oameni frumoşi, concert rock, hidratare, veselie multă şi distracţie pe malul vecin. Să ne revedem sănătoși din nou în număr sper și mai mare cu alți alergători români acum în 2018. . . cu chef de fugă pe coasta mării Negre mulțumită implicării lui Ivan. Recunosc, sunt vinovat. . . dacă e al doilea weekend din septembrie, e vremea pentru Ciucas X3, o poveste la care mă implic și prin voluntariat tot acel weekend. Anul trecut am alergat și maratonul aduncându-mi și două puncte ITRA pentru UTMB. Indiferent de traseul tău ales găsești peisaje de vis, oameni voioși, voluntari inimoși la pachet cu mega distracție în alergare. Respect celor care termină cursele de ultramaraton. . . poate peste ani, voi alerga măcar o dată cei 101K ai Ciucaș X3. Pot spune că restul alergărilor sunt planificate în funcție de Ciucas X3. . . mulțumesc ție Ruxandra, Alexandra, Mihai, Dana și celorlalți implicați din familia Ciucas X3. . . ne revedem sănătoși și în 2018 pentru că. . . împreună clădim tradiție!A doua parte a lunii septembrie am ocazia să iau parte la TriChallenge Mamaia 2017, la proba de sprint individual, primul triathlon. . . direct la malul mării. . . pentru o experienţă interesantă. Am avut un start întârziat o oră. . . un "bazin" de înot în valurile nervoase ale mării, ceaţă în larg printre bărci, caiace şi balize plutitoare. . . am avut nisip umed, zonă de tranziţie cu pasarela de la Rex inclusă, patru ture de bicicletă cu un MTB entry. . . apoi alergarea în numa' două ture destul de sprintenă care m-a mai "ridicat" timid în statistici. Deși pedalam forţos. . . mă simţeam "conducând" un Tico pe lângă cei cu "Lamborghini" pe lângă mine. . la cald aşa o impresie personală aş mai face aquathlon, la bicicleală e cam plictiseală mare. . . mai ales dacă pedalez fără randament prea mare. Mă bucur că am încheiat triathlonul în bune condiţii fără bătături şi dureri. . . fără stres şi cu voioşie. Finalul de săptămână următor m-a adus la Tulcea pentru semimaratonul Porțile Deltei la patru ture de lac Ciupercă pe pista de biciclişti plus toată faleza dunăreană de la Esplanada la Delta. Ne-am bucurat de cele patru ture la semimaraton cu rezultate neaşteptate. . . doar pentru statistici, timp personal oficial 1h36’47". . . un PB pe asfalt mixed pentru 22K. Am pus punct lunii septembrie 2017 la Urlați alergând la Semimaratonul Bucuriei printre sonde de petrol şi podgorii de vie, o parte asfalt cu urcare către final. . . o cursă răcoroasă dar frumoasă cu voluntari receptivi pe traseu şi câţiva fotografi prin traficul de alergare. Prima zi de octombrie 2017 m-a readus la istorie alergând din nou la AdamClisi proba de semimaraton din cadrul maratonului Dacia-Pontica, un maraton organizat ca multe altele cu mândrie și onoare de veteranul purtător de steaguri în alergare celebrul Ilie Rosu. Am avut un semimaraton solicitant pe un traseu însorit dar mai greu decât cel din anul 2016, undeva la 15 kilometri exclusiv pe drum de piatră cu hopuri de nivel iar restul pe asfalt. . . PB pe trail cu diferenţe de nivel 1h52’33". . . mai dificil şi un pic mai lung decât cel de ieri la Urlaţi chiar dacă diferenţa de nivel a fost mai mică. În statistici şi nu numai. . . locul 2 Open şi al doilea podium de argint, primul pe anul ăsta după un cadru încărcat de istorie purtând tricolorul şi intonând în ton imnul românesc pe tărâm de poveste. Mulțumim Ilie Rosu. . . vom reveni și în 2018 pentru alergare prin istorie! Yeee!A urmat celebrul Maraton Piatra Craiului, una din puținele alergări montane de pe la noi unde îți "depui candidatura" și în funcție de performanțele anterioare ești acceptat sau nu. . . am alergat primul MPC Muldness Ultra cu de toate, 45K prin ploaie, lapoviţă și ninsoare, noroi, zăpadă. . . multe abandonuri, hipotermie pentru o parte din alergători. La final am fost răsplătiți cu o șindrilă de pus la mansardă. . . cea mai slabă organizare, mai ales la comunicare. . . până și rezultatele au apărut abia zilele trecute după patru luni. Personal nu iau în calcul o participare viitoare la acest eveniment cel puțin în următorii ani. Dar nu e nimic, finalul de săptămână ce a urmat a adus lume colorată pe traseu, o vreme răcoroasă tare bună de alergare, cu traseu nou pân' la Arc de Triumf şi ceva alei de Cişmigiu. . . toate pe traseul de semimaraton, unde am susţinut ca pace(make)r alături de alţi camarazi de fugă alergătorii din jur la target 1. 45H la Bucharest International Marathon. Profit de ocazie să mulțumesc Isostar și mai ales ție Roxana pentru articolul publicat pe Adrenallina disponibil și aici. A doua parte a lui octombrie m-a purtat la Veneția pentru maraton. . . cu mii de alergători de toate vârstele şi naţiile. . . pasionaţi de alergare, cu autorităţi implicate și localnici mândrii că am alergat pe străzile lor. Destinaţia finală a fost zona turistică a Veneţiei, cu cincisprezece punţi trecute în alergare şi distracţie relaxată în timp oficial gun time fix 4. 00H. Am experimentat un nou maraton, al 14-lea personal oficial alergat ca pace(make)r în echipa Italiei încheiat destul de relaxat cu precizie elveţiană. Luna noiembrie 2017 mi-a dat ocazia să alerg maratonul autentic de la Atena și mulțumită ție Teodora ai dat ocazia soției mele Luiza să alerge primul maraton direct pe traseul de legendă. Pe urmele grecului Filipide am alergat maratonul pe care orice alergător l-ar vrea în palmares, un traseu de asfalt cu diferenţă de nivel finalizat în 3h47’59". . . primul maraton pentru Luiza estimat în opt ore, finalizat în 7h56’23". . . povestit cu detalii aici. Astfel că. . . mai presus de statistici, am avut parte de organizare impecabilă, atât la transfer cât şi la start, pe traseu şi finish. . . s-a simţit experienţa celor 35 de ediţii. Mulţumim localnicilor pentru aplauze şi încurajări, pentru ramurile de măslin. . . o experienţă aparte. Un maraton, zeci de mii de alergători de toate vârstele, veselie şi multă poftă de alergare. Bravo Luiza pentru ambiţie şi determinare. . . ai terminat maratonul. . . you're a marathon runner. This was our. . . Athens Authentic Marathon!A doua parte din luna noiembrie 2017 am bifat ultimul trail prin vecini Black Sea Marathon, Kamchia Sands-Galata cu o participare numeroasă română fiind și aici parte din organizare prin promovarea evenimentului pe la noi. Din scenariu am avut natură stropită din belșug de norii grei, dar plină de viaţă în culori ruginii, poteci montane nisipoase și covor viu de frunze amestecat cu apă şi noroi, stejari, arţari, pini şi alte zeci de specii cu frunze mari, toate bine conturate. . . şi ea, marea, de un smarald aparte alintată de valuri timide. Personal, a fost unul din frumoasele trasee tehnice competiționale ale acestui an, iertaţi de ploaie pe o vreme udă, alintaţi de briza mării răcoroasă chiar dacă ne-au secat de puteri ultimele scăriţe, un traseu pe care l-aş repeta cu drag şi pe uscat data viitoareMulţumim organizatorilor şi voluntarilor pentru implicare, pentru punctele de hidratare strategic bine alimentate cu fructe, apă, izo, sangria, dulciuri, plăcinte, nutella, chipsuri, magneziu şi multe altele. . . marcaje suficiente şi un traseu sălbatic pe coasta mării prin vecini. Mai vreau!!Finalul de noiembrie ne-a adus înapoi la București la alergare matinală necronometrată în familie asezonată cu jocuri din copilărie, sărituri peste baloţi de paie, şotron şi voie bună pe o vreme închisă, geroasă. . . toate aşternute pe un covor ruginiu de frunze şi poteci umede de Herăstrău. La final. . . bunătăţi Mega, iahnie de fasolică cu ceapă roşie, afumărtură şi vin fiert. Prima medalie de finisher pentru băiețelul meu Gabriel-Andrei la Fuga pe Uliţă, RunFest. Daaa, da. . . a venit iarna calendarisică cu ziua cea mare. Anul trecut, pe 1 decembrie 2016, aveam să obțin un personal best la maraton în zece ture de IOR cu un timp de 3h36’20". Anul 2017 m-a oprit pentru al 17-lea maraton la borna timpului de 3h35’00" cu un nou personal best de doborât în 2018. Vom vedea. Am revenit în pădure la Băneasa ca voluntar dar să și alerg ultimul trail din sezon la ediţia aniversară de zece la Băneasa Winter Trail Run, combinată cu o participare estimată la 10K. . . confirmată prin numărul 1504 al lui Dragos la semimaraton. Am bifat un transfer rapid matinal. . . o alergare sprintenă la sincron cu împachetări de nămol, ninsoare, ploaie rece, covor ruginiu de frunze. . . asezonate cu energie la percuţie City Grill și voluntarii voioși de pe traseu. Numa' pentru statistici am bifat un timp oficial 1h46’11". . . pe ceas 1h44’08", cu media de ritm 4. 54 minute pentru mia de metri, pe un traseu noroios, unul din cele mai dificile pe care le-am parcurs. Am plecat sprinten din valul 6 depășind energic concurența. Am finalizat traseul în valul 3. Sărmăluţele cu mămăliguţă şi două fete cucuiete la start-finish, Corina Loredana şi Carmina au condimentat aventura de 10K prin pădure la Băneasa. Am avut şi soare, tocmai bun pentru premiere şi poze de final. Mulţumim Băneasa Trail Run pentru tot! Iată că închei oficial anul competițional 2017 pe faleza stațiunii Mamaia la Crosul Gerilă cu o alergare sprintenă la cros, inspirat înscris la proba de 3 kilometri pentru a testa o distanţă mai scurtă de viteză. Au fost alergați sprinten sub 4 minute la mia de metri, pe o vreme relativ excelentă cu soare, nori şi briză nervoasă. . . cu lume veselă şi organizare destul de faină. . . cu alte probe inedite şi voie bună. . Pentru statistici, am sosit al patrulea la general proba de cros 3K, locul secund pe podium la categoria M +18 ani. . . sub 12 minute, lejer la target atins cu ritm mediu 3. 59 minute per kilometru. . . plus încă trei kilometri alergaţi pentru relaxare. Am în prezent în "palmares" trei poziții secunde pe podium, două la open și una la grupa M18+, e un sentiment măreț să ai ocazia să urci pe podium la open. În cursa aia, ai fost printre cei mai buni, indiferent de vârstă sau sex. . . prima cupă e obținută în 2016 la 10K. . . a doua cupă, cea mare la 21K și medalia la 3K în 2017. Fac parte dintr-o categorie de elită pe la competiții așa că. . . ocaziile de a urca pe podium sunt limitate și mă bucur de ele atunci când apar. Pentru 2018 privesc cu mândrie către următorul maraton, primul competițional din 2018 unde voi fi în echipa de paceri la Maratonul Gran Canaria, Las Palmas, Spania, alergând urban cu target de 4. 00H. Experiența va fi aparte. Am în plan trei ultra-maratoane în acest an, pe lângă Tryavna Ultra aș alerga la Ultra-Trail du Mont-Blanc proba de 55K, dar și ultra-maratonul CMT de 63K la Cappadocia Ultra Trail unde este dornică și Carmina să alerge. . . va fi prin octombrie, vom vedea. . . sănătoși și voioși să fim. Necompetițional ghici ce. . . ALERG. . . așa că dacă vrei să iei parte și tu relaxant la alergările de grup organizate de mine e(ra) suficient să apreciezi (fosta) pagina Mamaia Friday Sunset Run în prezent cu numele Alergăceală sau să te alături grupului cu același nume disponibil aici. Evenimentele de alergare erau promovate atât pe Facebook cât și pe Strava. Ne revede(a)m la alergare pe faleza răcoroasă a mării indiferent de vreme cu veselie şi bună dispoziţie vinerea în extrasezon începând cu orele 19. 00. Ne adunam în faţa complexului Cleopatra la Mamaia Friday Sunset Run. . . apoi ne bucuram de briza mării după ce soarele deja apunea alergând la alegere pe unul din celebrele trasee de alergare. "Furnicuţa relaxată" - 4K - "Greierele voios" - 6K - "Iepurele sprinten" - 8K - "Antilopa turbo" - 10K. . . și pe traseul de iarnă: "Șoimul ager" - cu două ture - 12K. Traseele erau orientative și se puteau combina și pe alte distanțe. Alerg pentru AUTISM. . . iar tu. . . poţi susţine activitățile mele, prin participare, prin distribuirea (share) evenimentelor de pe Alergaceala sau poţi face o donaţie prin PayPal. Mulțumesc celor care cred în mine și se bucură de experiențe alături de mine. . . urmează-ți VISELE. . . depășește-și LIMITELE. . . acceptă PROVOCAREA!La final crede-mă, nu contează eticheta de pe hainele de alergare, nici marca "şoşonilor", nici măcar dacă şi câte geluri iei la un maraton, contează să te bucuri de alergare. . . să fii pregătit mental pentru rezistenţă şi nu fii dezamăgit chiar dacă termini ultimul, tot eşti un învingător. Mdaa, cu o mică întârziere iată fac un bilanț al anului ce deja s-a încheiat. Mai întâi, trebuie să menționez că sunt un alergător amator. Da, da, ca și tine sunt decât un om obișnuit. Nu am ca meserie de bază alergarea (încă), nu sunt afiliat și legitimat la niciun club sportiv (până în prezent din câte știu eu). Sunt doar alături de
SanaSport, echipă care promovează alergarea ca mișcare de masă.
Astfel că... titulatura impusă de alergător profesionist pe care majoritatea mi-o atribuie este nereală. Sacă este vreun club care mă vrea în echipă atunci aștept oferte. Chiar dacă deja sunt la grupa de pensionari veterani. Sunt fan
Catena Racing pentru starea de spirit pe care o au echipele pe trasee la competiții. Dar îmi place și echipamentul lor personalizat. Just saying!
Totuși, alerg. Mult mai des la competiții (ca alții) și mă bucur că am ocazia să fie cu alergători legitimați la diverse cluburi. Pe majoritatea îi și depășesc... ups! În statistici pe scurt... am început să alerg monitorizat din 2015 și de la puțin peste 220K alergați în sesiuni scurte în 2015 am reușit performanța unui 2.
000K+ în 2016.:)
Target-ul propus pentru 2017 a fost unul realist și atins de 2
500K. Nu o spun eu, ci Runtastic-ul bazat doar pe alergare, fie ea în aer liber, în mii de kilometri sau chiar indoor în câțiva zeci de kilometri pe bandă. Mulțumiri aduc lui
Mircea... ce reprezintă
Bio-Tech... el mi-a susținut atunci majoritatea pașilor de alergare competițională.
Legat de alergările mele din anul anterior 2016 nu intru în discuție prea mult... și totuși 2016 a fost anul premierelor, primul meu semimaraton pe nisip în martie la Maratonul Nisipului și apoi primul maraton
Run Silvania WildRace direct montan de ziua mea, la aniversarea celor 35 de ani de prezență pe Terra pentru care îi transmit mulțumiri lui
Adrian.
Pentru pașii mei purtați în competiții sunt dator cu mulțumiri lui
Nicu ce reprezintă
Kalenji. El a contribuit direct prin sponsorizare la reușitele pașilor mei sălbatici, prin
Kalenji KipRun Trail XT6. Dar și pe traseele urbane de asfalt alergând chiar al treilea maraton personal cu
Kalenji KipRun LD Blue (Long Distance). Am alergat de fiecare dată și încă alerg pe norișori.
Anul anterior 2016 datorită unui om special pe care îl mega apreciez,
Gabriel Solomon (da, da... el e parte din faimosul
Gerar și din platformele de running
42km.ro și fundraising
galantom.ro) am participat ca
pace(make)r. Astfel pot fi parte dintr-un grup de profesioniști care pot ține într-o cursă un ritm constant de la început până la final.
Astfel am ocazia să susțin alergătorii de lângă noi, pentru a-i duce în acea competiție într-un timp stabilit inițial. Am jucat acest rol mai întâi în primăvară la
Bucharest Half Marathon în echipa de semimaraton cu target la 1,50H, apoi am revenit toamna la
Bucharest International Marathon în echipa de maraton cu target la 4,15H.
Așa am ocazia fiecare dată să "dau aripi" ca
pace(make)r multor alergători penru ca ei să ajungă la finish în timpul propus, cu spor și bucurie
Oana devenind în 2017 și ea la rândul ei pacer pentru alți alergători. Un mare bravo! Apoi, dacă privesc din alt unghi, recunosc, peretele meu faimos a.k.a Wall of Fame arată destul de bine, am o multitudine de medalii colorate de finisher.
Fiecare, are povestea ei, cu timpi înregistrați în statistici, dar mai ales cu momente excelente savurate copios în doze pline de adrenalină și relaxare. Am luat startul chiar din ianuarie 2017 la alergările competiționale, aici trebuie să îți mulțumesc
Ilinca pentru "teleportarea" din capitală la Cluj, având parte de un semimaraton pe zăpadă marca
Run Silvania.
La finalul lui ianuarie am luat parte parte la crosul
Prima Ieșire ProSport, unde am obținut și cel mai valoros premiu financiar, terminând cei trei kilometri în primii 7 la Open, cu un ritm de 4'
19" per mia de metri. În aceeași zi a urmat
Running Machine, experiența primei alergării competiționale de grup, în echipă la
Semimaratonul Gerar cu
Radu și
Mădălin.
Anul 2018 nu include pentru moment o participare la
Semimaratonul Gerar. Dar vedem în ultima săptămână dacă voi alerga în vreo echipă de trei sau voi fi voluntar la eveniment. Am vrut să extind și internațional bucuria alergării și am
aderat online la mai multe competiții internaționale. Astfel că, am avut ocazia să alerg ca
pace(make)r la Maratonul de la
Veneția din toamna lui 2017.
Nu numai că am fost acceptat la acel
maraton, dar am fost chiar primul straniero acceptat ca
pacer în echipa Italiei și la competiția venețiană
2a Mezza Maratona di Treviso din martie purtând către finish la 2,00H diverși alergători cu acel target... grazie
Julia e brava
Nicoletta. Apoi, la finalul lunii martie am luat parte la un nou semimaraton competițional de data asta pe nisip.
Provocarea a fost aici acasă, pe plaja din stațiunea Mamaia la
Maratonul Nisipului unde am obținut un timp oficial de 1h
36’46’’, fiind clasat pe poziția a patra la categorie aproape de podium cu un ritm mediu de 4
'40" pe mia de metri. Un
personal best oficial pe nisip care (sper) va fi doborât în martie 2018. Vom vedea. Alergarea pe nisip nu e ușoară, rezultatul depinde de mai mulți factori.
Am alergat ca de obicei cu tricolorul, având aproape
Silvian Nectar. Mi-a susţinut paşii mai ales către maratoanele şi ultramaratoanele ce au urmat în Balcani, dar şi la alergări vesele din ţară.
Maratonul Nisipului va fi alergarea mea de acasă, nisipul va rămâne aici terenul meu de alergare, mai ales dimineaţa, bucurându-mă tot mai des de răsărit în alergare.
Alerg pentru sănătate, iar cadrul oferit de nisip la mare este ocazia excelentă de a savura din plin briza, valurile, pescăruşii în paşi de alergare. A urmat aprilie, chiar la început cu cel mai rapid 10
K pe asfalt, cu un target de 45'. A fost doborât lejer sub 43’ la una din cursele populare urbane. În statistici, e un rezultat de timp 42’
43", fiind PB pe distanța de 10
K cu o medie de 4'
16"/km.
La nici o săptămână am revenit la București pentru o porție de 10K
Hot Chocolate alergată prin Herăstrău, de data asta pe traseu trail cu un timp oficial 44'
16" și un ritm mediu de 4'
29"/km. Un PB pe trail fără diferență de nivel la 10K. A urmat apoi, chiar a doua zi, o vizită prin vecini, în Bulgaria.
Am acceptat o nouă provocare, prima mea mică alergare ultra la
Veliko Tărnovo.
Târnovo Ultra. mai presus de statistici, a fost un 45K spectaculos, cu plecare și sosire în celebra fortăreață
Tsarevets. Este o locație pe care îți recomand să o vizitezi măcar o dată când ai ocazia. Merită! Foarte posibil să revin și anul ăsta aici atât pentru peisaje cât și pentru traseul variat... aici au și probă de duathlon.
Luna aprilie a fost neașteptată... am avut chiar primul meu maraton alb... am luat parte atunci la
Brasov Marathon, cel montan... care surprinzător cu câteva zile înainte a fost învăluit în alba zăpadă. A fost cel mai greu maraton la vremea respectivă, o bună parte din cei înscriși au renunțat la această ediție apoi și-au transferat înscrierile pentru 2018.
A fost dificil, dar frumos, în mare am înotat în zăpadă pe poteci înghețate și pârtii de ski... dar au fost peisaje superbe și deși am zis că nu-mi mai trebuie... iată că e prima competiție din 2018 la care m-am înscris... din nou. A fost și singura competiție la care am reușit performanța să mă pierd la întoarcere datorită unor voluntari inimoși care au strâns din marcaje.
Am încheiat cursa în statistici la opt ore, dar vreo oră am făcut căi întoarse pe trasee. De atunci fiecare cursă montană e făcută cu harta pe ceas... așa just in case... la competițiile ce au urmat mă ghidez de trasee
După albul maraton... cu un drum lung spre casă... a doua zi am luat parte la
Alerg 24H pentru Autism marcând aici umil pe nisip la mal de mare 15K în contul Gărzii de Coastă.
Luna mai a adus cu ea mai multe alergări prin vecini, una din ele ireală, aproape de casă, un maraton de trail cu munte și mare... prin vecini la
Aladja (aproape de Varna)... competiție pe care o voi bifa (sper) și în 2018 pentru peisajele colorate și oamenii faini care îi aduce aproape.
Săptămâna ce a urmat m-a adus din nou la București pentru a alerga urban pe bulevarde un nou semimaraton ca
pacer în echipa de 1.45H la
Bucharest Half Marathon.
Altă competiție internațională la care am fost acceptat ca
pace(make)r este maratonul urban din Copenhaga, Danemarca, dar aici nu s-au aliniat câteva planete în zbor. Dar... am alergat în acea zi un semimaraton totuși ca pacer în echipa cu target 1.40H la
Maratonul Internațional Brașov, cel urban... un final de grație cu urcare în Poiana Brașov și coborâre în Piața Sfatului.
Primăvara încheiat-o cu semimaraton pe nisip prin vecini la
Kamchia Sands unde ne-am bucurat în pași de alergare de apele învolburate ale mării negre pe un traseu ireal, cu un nisip auriu şi marea de smarald.
Lupta pentru "supravieţuire" din vecini a avut loc aşa cum ni s-a promis... în sălbăticie, cu bravi alergători atât bulgari cât şi români.
Kamchia Sands este una din competițiile de alergare semnate
Pasul Verde unde sunt partener de promovare pe partea română astfel că sunt șanse mari să revin și în 2018 pentru un nou test de alergare... "la apă".
Vara la apel... începutul lunii iunie 2017 m-a adus iar prin vecini la
Kalofer, unde am luat parte la prima competiție dintr-o bucată... a fost un
semimaraton doar urcare către vârful Botev din
Balcani fiind apoi coborâți cu ajutorul unor camioane militare.
A fost o experiență unică pe poteci montane, cu cascade, stânci și alte peisaje pe care le am în plan să să le retrăiesc în acest an la început de iunie. Alergarea este foarte accesibilă și face parte din seria competițiilor
Marathon.bg.
Apoi aventura alergărilor personale exclusive a continuat în subteran pe plai moldovenesc prin galeriile minei Trotuş, Târgu Ocna o alergare unică până acum... un semimaraton ca și o
Călătorie între Cer şi Pământ cu pasaje săpate în galerii de sare.
Am experimentat un traseu ce trece pe poteci montane, păduri, văi şi coline încheiat cu o coborâre abruptă, ceva asfalt până-n centru şi o curbă prin clădirea Primăriei... pură aventură în Moldova... premiată la finish cu un bulgăre de sare.
A venit rândul unei competiții cu tradiție, localizată destul de departe de casă... în
Retezat... poate cea mai spectaculoasă competiție de pe la noi... aici deși ca distanță sunt doar 28 de kilometri nu te lăsa păcălit, sunt aproape zece kilometri de gol alpin pe traseul
Custura, traseul este vertical, foarte tehnic, destul de dificil de parcurs pentru traseele de acest tip.
Și totuși... deși sus am avut parte și de o bătaie zdravănă cu grindină, tocmai ce m-am înscris din nou pentru a lua parte și în 2018 la o nouă ediție de
Retezat Sky Race... deci ne vedem la start.
La
Retezat Sky Race m-am întâlnit pe traseu cu oameni tare dragi, o parte de la
Ciucas X3 sau alte competiții montane, dar și cu stimabilul
Radu Restivan... un promotor al mișcării dedicat 321sport plin de viață.
Mdaaa, da... e cel care face clipurile video în alergare
Discover the World through its Marathons și diverse alte review-uri, majoritatea sportive... aici link la canalul de
YouTube.
Sper că se vor alinia niște planete pe aici să ajung cândva pe la clasele de spinning sau musai pe la alergările de marți seara semnate 321sport... sunt ei o gașcă veselă pe care o recomand celor care sunt rezidenți sau nu prin București.
Ultima parte a lunii iunie 2017 am încheiat-o sprint la
Cros F-Secure al IT-iștilor foarte bine organizat în capitală... apoi am avut parte de încă o nouă experiență montană verticală marca
Marathon.bg prin vecini la
Bansko.
Am avut parte de un traseu într-o urcare continuă către vârful
Vihren, cel mai înalt din munții
Pirin, Bulgaria. Merită o drumeție vara pe munte acolo, ai ce vedea, dacă faci asta și în alergare cu atât mai bine... merită!
Toate alergările montane din prima parte a lui 2017 au avut ca scop pregătirea mea fizică și mentală pentru cei 76 de kilometri ai ultramaratonului
Tryavna Ultra și mi-au fost de folos pentru cele 15 ore petrecute pe munte, povestite pe larg
aici.
Am făcut și greșeli de începător, vremea s-a schimbat drastic pe parcurs, dar am terminat în timp
primul ultramaraton cu 2800m+ diferență de nivel.
Deși se suprapune competițional cu
Marathon 7500... acea alergare montană în echipă destul de dificilă prin vârfuri mărețe din Carpați, o competiție montană mega renumită în Romania, pentru anul 2018 am acceptat invitația de a participa din nou la
Tryavna Ultra... de data asta voi alerga în echipa RoMania cu
Cristi... primul lui ultramaraton.
Avem pentru 2018 pregătit un traseu modificat ultra prin Balcani tot de 76 km cu diferență de nivel promisă 3500m+. Un interviu (în engleză) de alergător participant la ultra-maraton dat de curând pentru
Tryavna Ultra îl regăsești
aici sau
aici.
Ultra-maratonul 76K de la Tryavna Ultra mi-a adus "în cont" și 4 puncte
ITRA, suficiente să mă înscriu în acest an în loteria prestigioasei competiții
UTMB pentru un loc la proba
OCC din Alpi, un ultra-maraton montan de numai 56K dar cu 3500+ diferență de nivel ce pleacă din Elveția și se încheie în Franța, tare nu?
Sunt cinci înscriși anul ăsta pe un loc și 1200 de locuri puse la bătaie, vom afla curând dacă alerg Alpii anul ăsta la
Mont Blanc sau nu.
La două săptămâni... exact de ziua mea... încă nerefăcut complet după
ultramaratonul de la Tryavna Ultra... am alergat din nou prin vecini. Deși am avut ocazia să mă protejez trecând la semimaraton, m-am încăpățânat să fac maratonul... ceea ce mi-a adus cadou primul meu DNF finalizând doar prima din cele două ture ale traseului montan. Se poate trăi cu DNF.
August m-a purtat aici prin țară la câteva alergări faine... un semimaraton foarte bine organizat la Gugu Trail Race și apoi Moneasa Trail Run, prima mea alergare competițională montană cu ceață și noroaie de pe meleaguri mioritice.
Ultima lună de vară am încheiat-o la
Sarmizegetusa Regia participând la
Maratonul Dacilor... unde am primit o medalie placată cu aur getodacic pentru o experienţă montană aparte... mulțumesc
Iulian pentru experiență.
Toamna lui septembrie a venit cu provocări noi, pe această cale mulțumesc celor de la
RunFest pentru invitație și articolul în care fiecare poveste de alergare are un #supererou. Detalii
aici sau
aici.
A doua zi după un semi prin pădure la Băneasa, am dat curs invitației de a trece din nou granița în alergare pe malul mării Negre de la 2Mai la Krapeț alergând proba de semimaraton a Maratonului Transfrontalier
Via-Pontica organizat de Asociația Sportivă
Pasul Verde din Bulgaria.
Este unul din evenimentele din vecini la care mă implic pe lângă promovare și în organizare aducând și voluntari pentru eveniment pe partea română și nu numai.
A trecut şi ediţia secundă ce uneşte România şi Bulgaria într-un eveniment special... am avut parte de alergare competiţională fără frontiere... vreme bună de alergare, briză răcoroasă, o mare de smarald, oameni frumoşi, concert rock, hidratare, veselie multă şi distracţie pe malul vecin.
Să ne revedem sănătoși din nou în număr sper și mai mare cu alți alergători români acum în 2018... cu chef de fugă pe coasta mării Negre mulțumită implicării lui
Ivan.
Recunosc, sunt vinovat... dacă e al doilea weekend din septembrie, e vremea pentru
Ciucas X3, o poveste la care mă implic și prin voluntariat tot acel weekend. Anul trecut am alergat și maratonul aduncându-mi și două puncte ITRA pentru UTMB.
Indiferent de traseul tău ales găsești peisaje de vis, oameni voioși, voluntari inimoși la pachet cu mega distracție în alergare. Respect celor care termină cursele de ultramaraton... poate peste ani, voi alerga măcar o dată cei 101K ai Ciucaș X3.
Pot spune că restul alergărilor sunt planificate în funcție de
Ciucas X3... mulțumesc ție
Ruxandra,
Alexandra,
Mihai,
Dana și celorlalți implicați din familia
Ciucas X3... ne revedem sănătoși și în 2018 pentru că... împreună clădim tradiție!
A doua parte a lunii septembrie am ocazia să iau parte la
TriChallenge Mamaia 2017, la proba de
sprint individual,
primul triathlon... direct la malul mării... pentru o experienţă interesantă.
Am avut un start întârziat o oră... un "bazin" de înot în valurile nervoase ale mării, ceaţă în larg printre bărci, caiace şi balize plutitoare... am avut nisip umed, zonă de tranziţie cu pasarela de la Rex inclusă, patru ture de bicicletă cu un MTB entry... apoi alergarea în numa' două ture destul de sprintenă care m-a mai "ridicat" timid în
statistici.
Deși pedalam forţos... mă simţeam "conducând" un Tico pe lângă cei cu "Lamborghini" pe lângă mine.. la cald aşa o impresie personală aş mai face aquathlon, la bicicleală e cam plictiseală mare... mai ales dacă pedalez fără randament prea mare. Mă bucur că am încheiat triathlonul în bune condiţii fără bătături şi dureri... fără stres şi cu voioşie.
Finalul de săptămână următor m-a adus la Tulcea pentru
semimaratonul Porțile Deltei la patru ture de lac Ciupercă pe pista de biciclişti plus toată faleza dunăreană de la Esplanada la Delta.
Ne-am bucurat de cele patru ture la semimaraton cu rezultate neaşteptate... doar pentru statistici, timp personal oficial 1h36’47"... un PB pe asfalt mixed pentru 22K.
Am pus punct lunii septembrie 2017 la Urlați alergând la
Semimaratonul Bucuriei printre sonde de petrol şi podgorii de vie, o parte asfalt cu urcare către final... o cursă răcoroasă dar frumoasă cu voluntari receptivi pe traseu şi câţiva fotografi prin traficul de alergare.
Prima zi de octombrie 2017 m-a readus la istorie alergând din nou la AdamClisi proba de semimaraton din cadrul maratonului
Dacia-Pontica, un maraton organizat ca multe altele cu mândrie și onoare de veteranul purtător de steaguri în alergare celebrul
Ilie Rosu.
Am avut un semimaraton solicitant pe un traseu însorit dar mai greu decât cel din anul 2016, undeva la 15 kilometri exclusiv pe drum de piatră cu hopuri de nivel iar restul pe asfalt... PB pe trail cu diferenţe de nivel 1h52’33"... mai dificil şi un pic mai lung decât cel de ieri la Urlaţi chiar dacă diferenţa de nivel a fost mai mică.
În statistici şi nu numai... locul 2 Open şi al doilea podium de argint, primul pe anul ăsta după un cadru încărcat de istorie purtând tricolorul şi intonând în ton imnul românesc pe tărâm de poveste. Mulțumim
Ilie Rosu... vom reveni și în 2018 pentru alergare prin istorie! Yeee!
A urmat celebrul
Maraton Piatra Craiului, una din puținele alergări montane de pe la noi unde îți "depui candidatura" și în funcție de performanțele anterioare ești acceptat sau nu... am alergat primul
MPC Muldness Ultra cu de toate, 45K prin ploaie, lapoviţă și ninsoare, noroi, zăpadă... multe abandonuri, hipotermie pentru o parte din alergători.
La final am fost răsplătiți cu o șindrilă de pus la mansardă... cea mai slabă organizare, mai ales la comunicare... până și rezultatele au apărut abia zilele trecute după patru luni. Personal nu iau în calcul o participare viitoare la acest eveniment cel puțin în următorii ani.
Dar nu e nimic, finalul de săptămână ce a urmat a adus lume colorată pe traseu, o vreme răcoroasă tare bună de alergare, cu traseu nou pân' la Arc de Triumf şi ceva alei de Cişmigiu... toate pe traseul de semimaraton, unde am susţinut ca
pace(make)r alături de alţi camarazi de fugă alergătorii din jur la target 1.45H la
Bucharest International Marathon.
Profit de ocazie să mulțumesc
Isostar și mai ales ție
Roxana pentru articolul publicat pe
Adrenallina disponibil și
aici.
A doua parte a lui octombrie m-a purtat la
Veneția pentru
maraton... cu mii de alergători de toate vârstele şi naţiile... pasionaţi de alergare, cu autorităţi implicate și localnici mândrii că am alergat pe străzile lor.
Destinaţia finală a fost zona turistică a
Veneţiei, cu cincisprezece punţi trecute în alergare şi distracţie relaxată în timp oficial gun time fix 4.00H. Am experimentat un nou maraton, al 14-lea personal oficial alergat ca
pace(make)r în echipa Italiei încheiat destul de relaxat cu precizie elveţiană.
Luna noiembrie 2017 mi-a dat ocazia să alerg
maratonul autentic de la
Atena și mulțumită ție
Teodora ai dat ocazia soției mele
Luiza să alerge
primul maraton direct pe traseul de legendă.
Pe urmele grecului Filipide am alergat
maratonul pe care orice alergător l-ar vrea în palmares, un traseu de asfalt cu diferenţă de nivel finalizat în 3h47’59"... primul maraton pentru
Luiza estimat în opt ore, finalizat în 7h56’23"... povestit cu detalii
aici.
Astfel că... mai presus de statistici, am avut parte de organizare impecabilă, atât la transfer cât şi la start, pe traseu şi finish... s-a simţit experienţa celor 35 de ediţii.
Mulţumim localnicilor pentru aplauze şi încurajări, pentru ramurile de măslin... o experienţă aparte. Un
maraton, zeci de mii de alergători de toate vârstele, veselie şi multă poftă de alergare.
Bravo
Luiza pentru ambiţie şi determinare... ai terminat
maratonul... you're a marathon runner. This was our... Athens Authentic Marathon!
A doua parte din luna noiembrie 2017 am bifat ultimul trail prin vecini
Black Sea Marathon, Kamchia Sands-Galata cu o participare numeroasă română fiind și aici parte din organizare prin promovarea evenimentului pe la noi.
Din scenariu am avut natură stropită din belșug de norii grei, dar plină de viaţă în culori ruginii, poteci montane nisipoase și covor viu de frunze amestecat cu apă şi noroi, stejari, arţari, pini şi alte zeci de specii cu frunze mari, toate bine conturate... şi ea, marea, de un smarald aparte alintată de valuri timide.
Personal, a fost unul din frumoasele trasee tehnice competiționale ale acestui an, iertaţi de ploaie pe o vreme udă, alintaţi de briza mării răcoroasă chiar dacă ne-au secat de puteri ultimele scăriţe, un traseu pe care l-aş repeta cu drag şi pe uscat data viitoare
Mulţumim organizatorilor şi voluntarilor pentru implicare, pentru punctele de hidratare strategic bine alimentate cu fructe, apă, izo, sangria, dulciuri, plăcinte, nutella, chipsuri, magneziu şi multe altele... marcaje suficiente şi un traseu sălbatic pe coasta mării prin vecini. Mai vreau!!
Finalul de noiembrie ne-a adus înapoi la București la alergare matinală necronometrată în familie asezonată cu jocuri din copilărie, sărituri peste baloţi de paie, şotron şi voie bună pe o vreme închisă, geroasă... toate aşternute pe un covor ruginiu de frunze şi poteci umede de Herăstrău.
La final... bunătăţi Mega, iahnie de fasolică cu ceapă roşie, afumărtură şi vin fiert. Prima medalie de finisher pentru băiețelul meu
Gabriel-Andrei la
Fuga pe Uliţă,
RunFest.
Daaa, da... a venit iarna calendarisică cu ziua cea mare. Anul trecut, pe 1 decembrie 2016, aveam să obțin un
personal best la maraton în zece ture de IOR cu un timp de 3h36’20". Anul 2017 m-a oprit pentru al 17-lea maraton la borna timpului de 3h35’00" cu un nou
personal best de doborât în 2018. Vom vedea.
Am revenit în pădure la Băneasa ca voluntar dar să și alerg ultimul trail din sezon la ediţia aniversară de zece la Băneasa Winter Trail Run, combinată cu o participare estimată la 10K... confirmată prin numărul 1504 al lui
Dragos la semimaraton.
Am bifat un transfer rapid matinal... o alergare sprintenă la sincron cu împachetări de nămol, ninsoare, ploaie rece, covor ruginiu de frunze... asezonate cu energie la percuţie City Grill și voluntarii voioși de pe traseu.
Numa' pentru statistici am bifat un timp oficial 1h46’11"... pe ceas 1h44’08", cu media de ritm 4.54 minute pentru mia de metri, pe un traseu noroios, unul din cele mai dificile pe care le-am parcurs.
Am plecat sprinten din valul 6 depășind energic concurența. Am finalizat traseul în valul 3. Sărmăluţele cu mămăliguţă şi două fete cucuiete la start-finish,
Corina Loredana şi
Carmina au condimentat aventura de 10K prin pădure la Băneasa.
Am avut şi soare, tocmai bun pentru premiere şi poze de final. Mulţumim Băneasa Trail Run pentru tot!
Iată că închei oficial anul competițional 2017 pe faleza stațiunii Mamaia la Crosul Gerilă cu o alergare sprintenă la cros, inspirat înscris la proba de 3 kilometri pentru a testa o distanţă mai scurtă de viteză.
Au fost alergați sprinten sub 4 minute la mia de metri, pe o vreme relativ excelentă cu soare, nori şi briză nervoasă... cu lume veselă şi organizare destul de faină... cu alte probe inedite şi voie bună..
Pentru statistici, am sosit al patrulea la general proba de cros 3K, locul secund pe podium la categoria M +18 ani... sub 12 minute, lejer la target atins cu ritm mediu 3.59 minute per kilometru... plus încă trei kilometri alergaţi pentru relaxare.
Am în prezent în "palmares" trei poziții secunde pe podium, două la open și una la grupa M18+, e un sentiment măreț să ai ocazia să urci pe podium la open.
În cursa aia, ai fost printre cei mai buni, indiferent de vârstă sau sex... prima cupă e obținută în 2016 la 10K... a doua cupă, cea mare la 21K și medalia la 3K în 2017. Fac parte dintr-o categorie de elită pe la competiții așa că... ocaziile de a urca pe podium sunt limitate și mă bucur de ele atunci când apar.
Pentru 2018 privesc cu mândrie către următorul maraton, primul competițional din 2018 unde voi fi în echipa de paceri la
Maratonul Gran Canaria,
Las Palmas, Spania, alergând urban cu target de 4.00H. Experiența va fi aparte.
Am în plan trei ultra-maratoane în acest an, pe lângă
Tryavna Ultra aș alerga la
Ultra-Trail du Mont-Blanc proba de 55K, dar și ultra-maratonul CMT de 63K la
Cappadocia Ultra Trail unde este dornică și
Carmina să alerge... va fi prin octombrie, vom vedea... sănătoși și voioși să fim.
Necompetițional ghici ce... ALERG... așa că dacă vrei să iei parte și tu relaxant la alergările de grup organizate de mine e(ra) suficient să apreciezi (fosta) pagina
Mamaia Friday Sunset Run în prezent cu numele
Alergăceală sau să te alături grupului cu același nume disponibil
aici. Evenimentele de alergare erau promovate atât pe Facebook cât și pe Strava.
Ne revede(a)m la alergare pe faleza răcoroasă a mării indiferent de vreme cu veselie şi bună dispoziţie vinerea în extrasezon începând cu orele 19.00. Ne adunam în faţa complexului Cleopatra la Mamaia Friday Sunset Run... apoi ne bucuram de briza mării după ce soarele deja apunea alergând la alegere pe unul din celebrele trasee de alergare.
"Furnicuţa relaxată" - 4K - "Greierele voios" - 6K - "Iepurele sprinten" - 8K - "Antilopa turbo" - 10K... și pe traseul de iarnă: "Șoimul ager" - cu două ture - 12K. Traseele erau orientative și se puteau combina și pe alte distanțe.
Alerg pentru AUTISM... iar tu... poţi susţine activitățile mele, prin participare, prin distribuirea (share) evenimentelor de pe
Alergaceala sau poţi face o
donaţie prin
PayPal.
Mulțumesc celor care cred în mine și se bucură de experiențe alături de mine... urmează-ți VISELE... depășește-și LIMITELE... acceptă PROVOCAREA!
La final crede-mă, nu contează eticheta de pe hainele de alergare, nici marca "şoşonilor", nici măcar dacă şi câte geluri iei la un maraton, contează să te bucuri de alergare... să fii pregătit mental pentru rezistenţă şi nu fii dezamăgit chiar dacă termini ultimul, tot eşti un învingător.
