Tura de Vis ...sfert de sută 321sport în regatul de gheaţă urbană

Iată la orizont o zi de sâmbătă promisă cu coduri colorate de ninsori și viscol la jumătatea lunii decembrie. Este una din acele zile când lumina zilei ar fi cea mai zgârcită din an, la solstițiu. Atunci, câțiva amatori s-au adunat pe unul din peroanele din subteran. Era atacul pașilor în regatul de gheață, într-o porție de fugă matinală relaxată urbană.


Da, aniversam în pași de alergare solstițiul de iarnă. Planul era simplu, mai alergasem tura de vară la jumătatea lunii iunie. Eram prezent într-o mică gașcă de oameni somnoroși, pe peron la Universitate. De data asta, urma să alergăm de la răsărit până la apus și ne bucurăm de zăpadă, încălziți cu ceai, ceva bun și alte bunătăți în locații cheie KFC.

Am pornit conform planului la prima oră a dimineții și ne-am oprit când soarele a dispărut complet de pe cer, lăsând noaptea să domnească peste bătrânul București. Ideea de a alerga toată lumina zilei, servită la rece, printre fulgi de nea necesită și o hidratare optimă, dar mai ales căldura necesară pentru a învinge facil gradele timide din statistici.




Sincronizați cu răsăritul soarelui aveam de alergat prin orașul înghețat până la apus sărbătorind vioi cea mai scurtă zi din an. Primul punct de atac prin sectoarele capitalei a fost către nord la Aviatorilor. Nu puteam rata câteva alei prin Herăstrău, locul de joacă al alergărilor de marți. Am bifat apoi cu zâmbet câteva cadre la Arcul de Triumf.

Troienele au fost cucerite responsabil spre vest către Crângași. Una din fascinantele zone sub nămeți a fost digul de la Lacul Morii. Gradele din statistici erau timide, cerul încă se scutura în fulgi mărunți. Ne-am regrupat prin zonele urbane ale capitalei, încălziți din loc în loc, strategic, cu porții de ceai fierbinte şi zâmbete colorate. Mulțumim frumos.




Drumul Taberei, Rahova și Mihai Bravu erau ultimele scene din joc. Ne-am bucurat către sud în siguranță de pașii relaxanți printre zâmbete înghețate în fotografiile urbane oficiale. Sesiunea personală de fugă s-a încheiat la miezul zilei pentru a onora și o reuniune Masters. Am ratat o parte din aleile urbane ale capitalei, iar decizia a fost luată.

Repejor, ne-am reunit pe ultimii kilometri către la apus pentru alte cadre urbane, de prins atent în fotografii. A meritat efortul. Mulțumesc Radu și celor care au fost în spate, la organizare. Fu fain, tare fain. Mă bucur că am fost prezent la joc chiar și parțial în alergarea urbană. Voioși într-o vreme rece, albă în statistici, dar colorată în zâmbete.




S-au scris povești despre Tura de Vis ediția de iarnă centenară. S-au prins emoții în zeci de cadre oficiale, dar fiecare kilometru are povestea lui într-un regat de gheață cucerit într-o zi scurtă din decembrie prin pași de fugă. Da! Ne revedem cel puţin la următoarea porție de vis, pusă în scenă în cea mai scurtă noapte din an, în mijlocul verii călduroase.