Semi de Paris ...experiența adidas Runners pe aleile pariziene

Allez! Allez! Allez! Recunosc. Nu plănuiam să vizitez Parisul la câteva zile după ultra experiența maratonului alergat din vârf către ocean în Gran Canaria. Maratonul franțuzesc poate fi un motiv destul de tentant pentru o nouă minivacanță în pași sprinteni sau relaxați, deși la prima vedere capitala franceză nu pare a fi o locație chiar accesibilă.


Oportunitatea și motivația contează. La începutul lunii februarie aveam deja nivelul bronze, cucerit o dată cu alergările adidas Runners Bucharest, contorizate în aplicația Runtastic. Aveam o șansă la tragerea la sorți pentru unul din cele cinci locuri oferite de adidas Runners Paris pentru semi, parte din festivalul urban de alergare Recode Running.

Acest festival urban are loc la nivel global împreună cu competiții în lunile martie și aprilie. În plus, oferă acces la evenimente exclusive, dedicate doar alergătorilor din comunitățile adidas Runners. La Paris am avut acces și la clase de yoga, nutriție, creativitate, plus o zonă premium de relaxare cu sesiuni de masaj de recuperare. Exclusivitate, zic!


Opțiunile de zbor și cazare erau destul de limitate. Mai ales la Paris. Capitala franceză trei aeroporturi, iar majoritatea zborurilor de linie ajung la aeroportul Charles de Gaulle, unul din cele mai mari din Europa. Avusesem o experiență prin 2013 cu o escală la limită. Este imens aeroportul, un labirint cu trenuri pentru transfer între terminale.

Zborurile către CDG au oscilat în februarie undeva la 150-170 Euro (undeva la 750-850 RON) pentru zborul dus întors per persoană, cu Tarom sau AirFrance. Mai adăugam un 10-15 Euro pe sens pentru transferul către centru. Cea mai economică cazare tot era undeva la 30 Euro/noapte. Toate costurile în euro după posibilități sau disponibilități.


Nu am mai pus la socoteală și ceva de cheltuială pentru mese sau diverse delicii și cumpărături locale. Un avantaj era zborul programat după masă, chiar seara. În ziua plecării puteam avea timp de explorat la pas străduțe cochete, traversând podurile Senei de pe un mal la altul pentru un cadru perfect de imortalizat într-un selfie colorat sau zece.

Aeroportul Orly nu oferea variante de zbor de la București. Aveam o altă variantă prin Wizz. Zborul către aeroportul Beauvais a oscilat undeva între 450-550 RON. L-am prins pe la finalul lunii februarie redus la 378 RON, doar că varianta de zbor era doar dimineața matinal, cu bagaj mic, cât să fie confortabil la pas urban în spate, la care adaug transferul.


Aeroportul BVA este la aproximativ 65 kilometri de zona urbană a capitalei franceze. Varianta accesibilă și sigură de transfer era autobuz express către Porte Maillot la 29 Euro pentru biletul dus-întors, cumpărat online în avans. Altfel, adăugam cinci euro pentru varianta tipărită a biletelor, plus că mai stăteam evident și la coadă.

Puteam apela la BlaBlaCar, dar nu am prins o cursă potrivită și nici nu aveam siguranța unei predări centrale, chiar dacă cursele astea erau șase-șapte euro per sens pentru transfer. Am ales varianta Wizz chiar dacă ultima zi era dedicată doar transferului către casă. Aveam avantajul la dus, cucerind la pas capitala franceză chiar de dimineață.


Debarcarea a fost rapidă. Autobuzul ne-a preluat chiar din curtea aeroportului. Cei 65 de kilometri au fost parcurși express pe autostrăzi în doar trei sferturi de oră la destinație. Pornisem la pas prin oraș. Aveam doi kilometri de plimbare până la punctul adidas din Champs Elysee unde se ținea festivalul. Am prins în cadre Arcul de Triumf parizian.

Aveam Parisul doar sâmbăta și duminica. M-am înscris la evenimentele Recode Running Festival doar pentru prima zi. Aveam în plan alergarea de grup, clasa de yoga și la una de creativitate. Alergarea de grup nu am mai prins-o de dimineață. Am acceptat clasa de yoga și două clase de creativitate cu diverse texte personalizate imprimate.


Sesiunile locale de yoga și creativitate erau rezervate lejer după masă. Am profitat dimineața de plimbare prin oraș. Cazarea era asigurată fără costuri la un coleg detașat în Paris. Nu era grabă pentru check-in. Mulțumesc Ravi și Manoj pentru susținere. Clasa de yoga a fost găzduită de Keili, o instructoare de origine hawaiană, stabilită în Paris.

Relaxarea a fost savurată într-o oră de yoga cu stretching pe acorduri chill. Creativitatea ne-a adus diverse caractere decupate și aranjate în după preferințe. Apoi erau imprimate pe tricouri adidas Runners Paris. Eram înscris la două sesiuni în funcție de disponibilitate. Am participat la ambele, am beneficiat de două tricouri personalizate.



Aveam de alergat duminică un semi. Plimbarea m-a purtat în șase sesiuni prin diverse locații și am imortalizat în sute de cadre o parte din frumusețea arhitecturală pariziană. Maraton la pas? Nu am mers niciodată distanța unui maraton până ce am ajuns la Paris. Alergasem deja mai bine de treizeci de maratoane pe asfalt sau deasupra norilor.

Planul era simplu. Câțiva kilometri înainte, câțiva după competiție. Experiența însă a fost alta. Am mers relaxat un semi sâmbăta și o altă parte, un alt semi de recuperare după alergarea competițională. Detalii despre trasee sunt disponibile pe Strava (pentru cunoscători). Am adunat mai bine de 65 de kilometri de mișcare în treizeci de ore.



Zona expozițională era la opt kilometri distanță. Era timp și cale lungă. Mă puteam bucura de plimbare urbană. Unele zone erau destul de libere, cu acces pietonal destul de restrâns. Era cadrul perfect pentru zeci de monumente, fotografiate fără oameni în jur. Norii cenușii evidențiau în cadre fiecare monument.

Liniștea de pe alei era perturbată de sirenele a zeci de mașini de poliție, ce goneau în direcția mea de mers, puțin mai în față. Era un protest local în desfășurare, cu străzi blocate cu baricade de jandarmi. Am remarcat urme de la proteste cu multe vitrine vandalizate, cu geamuri sparte. Așa că (poate) măsurile de siguranță luate erau justificate.


Am ajuns la ceas de seară la zona expo La Villete. Mai erau vreo trei ore, dar nu era aglomerat. Printre multe altele, mi-am regăsit numele pe panoul de onoare alături de ceilalți aproape patruzeci de mii de alergători aliniați pe liste la start, conform declarațiilor oficiale. Tricoul tehnic oficial personalizat cu brandul competiției este foarte fain.

Nu doar ca suvenir. Ci chiar de folosit la alți pași de alergăceală prin vecini. A doua zi era promisă meteorologic încruntată și plângăcioasă. Prognoza a fost confirmată de o ploaie măruntă și nori grei cenușii, dar până la start ploaia se potolise, lăsând alergătorii să se grupeze către zonele de start în culori menționate (și) pe numerele de concurs.



Aproape jumătate de oră înainte de start. Eram captiv printre mii de alergători. Ușor, prin mulțimea nerăbdătoare, am reușit și m-am strecurat după iepurii de la 1h³⁵. Am reușit să plec din culoarul roșu, imediat după elite, chiar dacă se dăduse deja startul de câteva minute. Conta timpul net de pe cip, nu cel marcat de ecoul armei, timpul elitelor.

După ploi anunțate și nori grei întunecați ne-a iertat Big Boss și ne-a dat soare și ceva vânt nervos tocmai bun pentru pașii competiționali de fugă. Pacerii cu ale lor vele, rămăseseră cu valul galben ce urma să plece în următoarele două minute. Erau limita cursei, nu aș fi vrut să mă las depășit de ei. Erau vânătorii mei, iar eu, prada din bătaia puștii.


Da, fiecare kilometru a fost spectaculos. Admiram în fugă malurile amorțite ale Senei, impunătorul Notre-Damme, Eiffel-ul sau alte bijuterii arhitecturale dezvăluite la orizont. Organizarea a fost foarte bună, cu hidratare decentă la cinci kilometri, cu puncte de distracție colorate în diverse acorduri muzicale, cu voluntari energici și suporteri voioși.

Alergam peste granițe alături de aproape treizeci și patru de mii de alergători prezenți la finalul traseului celor douăzeci și unu de kilometri. M-am bucurat de fiecare kilometru alergat sprinten după posibilități, purtând cu mândrie tricolorul (și) pe aleile pariziene, îndemnând colegii de fugă la un Aleeez Aleeez și un BonJour Paris. Fu fain.



Personal am încheiat oficial semimaratonul cu ceva diferențe de nivel (zice Strava că am adunat vreo 180 de metri) la borna lui 1h^36'39", un target estimat atins între 1h³⁵ și 1h⁴⁰, al 3283^-lea finalist din toți cei 33843 de participanți care au trecut linia de finish, doar pentru statistici. A fost o experiență de alergare interesantă, parte din comunitate.

Nu m-am prins în fotografiile celorlalți după linia de finiș. După stretching m-am bucurat de hidratare. Erau aliniați sute de voluntari cu apă, diverse sortimente de băuturi fără alcool, zeci de cutii cu banane. Am primit o geantă foarte frumoasă, personalizată cu logo-ul evenimentului. Dar și medalia de finișer, rotundă, colorată, aurie, memorabilă.


Forțat de vântul nervos, mi-am preluat bagajul și m-am lăsat ghidat de voluntari direct la zona exclusivă adidas pentru Pasta Party și masajul de recuperare. Răsfăț. Pastele al dente, sosul de roșii, mozzarella și parmezan au fost delicioase. Fructele colorate, prăjiturele franțuzești, bunătăți asortate cu licori răcoritoare au fost la discreție.

Seara de duminică am rezervat-o unei plimbări pe malul Senei. În fiecare oră, turnul Eiffel este invadat pentru cinci minute de mii de beculețe sclipitoare, un spectacol de lumină și culoare. L-am surprins la ora opt în depărtare și ora următoare chiar acolo. Fain. Câțiva cenți pot fi suvenir printr-un breloc sau magneți personalizați.


Mulțumesc comunității locale adidas Runnes Bucharest pentru papucii de fugă ultraBoost 19. Sunt parte din rezultat fără accidentări. Frumoasă medalie, mulțumim pentru cadouri și răsfăț. Mulțumim adidas pentru toate activitățile Recode Running. Modelul putea fi testat de norocoși și la evenimentele de alergare de joi în parcul Herăstrău.

Adidașii sunt relativ ușori, confortabili în alergare. Forma lor pare bine conturată, gândită pentru a menține talpa piciorului relaxată. În interior au un meș ce asigură o ventilație bună și un design interesant, decupat în spatele călcâiului. Da. Asigură stabilitate și suport chiar de la primul pas alergat. Și-au atins scopul pentru sesiunea de alergare.


Per total a fost o experiență de alergăceală aparte. Cu puțin noroc poate fi vizitat Parisul (și) cu buget redus. Sunt la orizont deseori ofertele tentante. Toate plimbările urbane mi-au oferit o altă perspectivă, am descoperit altfel noile teritorii. Oportunități sunt deseori la orizont, depinde de fiecare dintre noi când vom face primul pas către o nouă aventură.