Nastasia Fotu ...performanţa inocentă din paşii de alergare

Aproape cinci ani au trecut de când s-a auzit primul fluier de start al unei provocări unice la malul mării... una din cele mai frumoase competiții de alergare organizate pe la noi pe plaja stațiunii Mamaia. Asemeni mie următoarea invitată a fost atrasă ca un miraj de magia Maratonului Nisipului fără să ne dăm seama că avea (mai apoi) să ne schimbe viața.

Chiar dacă direcțiile noastre au fost complet diferite, ne-am intersectat de multe ori pe traseele competiționale și dacă pentru mine au fost deseori pași de alergăceală... chiar dacă este foarte tânără... ai ei au fost tot mai des pași de performanță.


Născută la mal de mare, de mică Nastasia a fost îndrumată de mama ei către sport. Face sport cu pasiune pentru că este foarte sănătos. Prima dată a început la vârsta de 6 ani cu dansuri moderne, la Casa de Cultură a Sindicatelor Constanţa, apoi a continuat la Palatul Copiilor.

"Chinezoaica" era numită de instructoarea de la dansuri pentru elasticitatea extraordinară. Adora spectacolele la care participa pentru că era foarte bună şi era pusă mereu în primul rând pentru a le ghida şi pe restul fetelor.

În clasa a treia a schimbat dansurile cu ocazia de a practica baschetul... pentru că... mică de înălțime... ştia că baschetul face parte din categoria sporturilor care o va ajuta să se înalţe.


Deși antrenoarea îi spunea "titirezul” pentru că alerga cel mai mult şi mai repede, era mereu certată pentru că nu-i plăcea să paseze mingea nimănui… se ambiționa doar ca ea să o arunce... conturând tot mai mult dorința de a practica sporturi individuale.

Doi ani mai târziu a început înotul la Palatul Copiilor. Îi plăcea foarte mult şi mergea aproape zilnic. La bazinul de înot a participat la două probe în cadrul aceleaşi competiţii. Ambele le-a terminat pe locul al III-lea, spre suprinderea ei care nu făcea înot de performanţă, în timp ce restul participantelor, da.

Într-una din zile... fiind la cumpărături de articole sportive pentru înot i-a atras atenţia un afiş cu competiția de alergare Maratonul Nisipului. I s-a părut foarte interesant... așa că a rugat-o pe mama ei să o lase să participe.


Mama ei îi explicase că nu avea cum să alerge în cadrul acestei competiţii... nici măcar la cea mai scurtă probă care pe vremea aceea era de 5 km.

Astfel că... la prima întrebare... cine sau ce te-a determinat să faci primul pas de alergăceală... Nastasia își amintește cu emoții că vinovat de primii ei pași de alergaceală este Daniel Antonaru.

Totul a început de la pliantul cu prima ediție a Maratonului Nisipului 2014... au urmat apoi antrenamentele cu SanaSport. Acestea se țineau doar o dată pe săptămână... duminica... și presupuneau o tură de lac, vara, iar iarna, alergare pe nisipul de pe plaja stațiunii Mamaia.


A început să participe la antrenamentele duminicale în fiecare weekend. Primul an... la început... alerga doar cu alergătorii care veneau la evenimentele organizate de SanaSport o dată pe săptămână.

Iarna... când era frig... nu ajungea nici măcar o dată pe lună pentru că era adusă de tatăl ei... și, nu prea era de acord... ba pentru că erau timide grade uneori cu minus în termometre, ba pentru că ploua sau ningea, ba pentru că se intersecta cu câte vreo sărbătoare sau diverse alte motive.

Apoi... din aprilie 2015 până în luna mai 2016 a trecut prin mâna mai multor antrenori din orașul Constanța și anume: Ion Veliciu junior, Doina Veliciu, Ion Veliciu senior și Bogdan Ofițeru.


Cu Ion Veliciu junior își amintește că nu prea a apucat prea multe antrenamente. Fiind mereu ocupat era pasată mamei sale, Doina Veliciu cu care s-a antrenat vreo două luni să sară la "groapa cu furnici".

Două săptămâni s-a antrenat cu antrenorul Ion Veliciu senior la recomandarea lui Daniel Antonaru pentru a învăța să alerge. "Antrenamentele" miraculoase au constat în a alerga în jurul unui cerc... nu apuca să alerge mai mult de zece metri pentru că... nu o facea cum trebuie și evident... mereu era oprită pentru a fi corectată.

În scurt timp Nastasia realizase că nu mai știa să alerge nici cât înainte de a se antrena, astfel că, a renunțat. Dar această persoană era pentru ea o întreagă enciclopedie și avea o experiență de viață extraordinară pe care i-o tot povestea.

Chiar și după ce încetase antrenamentele cu acesta, de câte ori avea ocazia... rămânea după antrenamente ca să-l asculte. Acum îi pare rău că nu mai este printre noi pentru a se bucura în continuare de învățăturile acestuia.


Cu Bogdan a apucat să se antreneze aproape jumătate de an. Probabil s-ar fi antrenat și astăzi dacă nu se supăra pe ea. Era clasa a opta... urma examenul de capacitate, iar mama o sfătuise să rărească antrenamentele ceea ce lui Bogdan evident nu i-a convenit.

A urmat o perioadă de un an... până în iunie 2017 în care s-a bucurat de pașii de alergăceală fără presiunea vreunei competiții. Adevarata alergare pentru ea însă... a început în momentul când Dumitru Nicolaev a devenit antrenorul ei.

Prima experiență de alergare competițională a fost pentru ea "Crosul Vacanței", constituind în același timp și al doilea antrenament personal de alergare de până atunci. Înainte de start era entuziasmată că va participa la prima ei competiție.


Își dorea foarte mult tricoul pe care putea să îl primească la final dacă termina în primii două sute de participanți. Uitându-se în spate nu i s-au părut prea mulți concurenți, gândindu-se că trebuia doar... să termine cursa.

Se anunțase la start că toți copilașii... vreo zece... vor primi tricouri, pentru că alergarea avea loc chiar pe 1 iunie... de ziua copiilor. Dar... adrenalina de la start... dorința de a lua tricoul, au lansat-o atât de tare încât nu a apucat să alerge mai mult de 400 metri că deja nu mai putea. Cu chin, cu vai a terminat cursa.

La final... vedea negru în fața ochilor, dar nu și tricoul mult dorit... voluntarii deja împărțiseră pe la toți tricouri astfel că... la final toți copiii au fost dezamăgiți. La un concurs dedicat lor, tocmai ei au fost cei neglijați, neprimind așa zisa medalie de finish.

"Recunosc. Nu aș fi ajuns niciodată la nivelul de acum dacă aș fi continuat să alerg singură..." (ne) mărturisește Nastasia. Rezultatele ei i se datorează lui Dumitru Nicolaev, fiecare felicitare pe care o primește i se adesează și lui. Colaborarea i-a confirmat evoluția. Să fie îndrumată de un antrenor recunoaște chiar ea sincer... că a făcut o diferență majoră în evoluția ei sportivă.


Concursul care exemplifică cel mai bine evoluția ei sportivă este Măcin Mountain Fun... o cursa de 13.5 kilometri la care a participat în 2017, respectiv 2018. În primul an, cursa a fost pentru ea extenuantă, ajungând să meargă ultimul kilometru fiind susținută de Dacian Ghizilă să nu renunțe.

Anul ce a urmat... a ratat vreo trei-patru minute din startul dat cu vreo zece minute înainte de ora anunțată inițial. Și totuși... spre surprinderea ei... a reușit să recupereze și să termine prima cu un timp îmbunătățit cu aproximativ 10 minute. Diferența dintre cele două ediții este evidentă... dacă în primul an se chinuia să termine cursa... în celălalt își dorea un timp mai bun.


La întrebarea despre cea trăsnită experiență de alergăceală... aici am și eu o mică contribuție. Într-o duminică matinală... chiar la jumătatea lunii mai 2016 pe când ne deplasam către evenimentul Bucharest Half Marathon ne-a oprit un echipaj de poliție rutieră la un control de rutină (era pe la patru dimineața și făceau filtre pentru petrecăreții ce consumaseră alcool sâmbătă seara). Ne-au cerut să le prezentăm cărțile de identitate întrebându-ne încotro... unde mergem.

După ce au aflat că ne-am trezit la patru dimineața pentru a ajunge la un concurs de alergare la București, verdictul a fost haios... ne-au făcut nebuni. Pentru a se asigura că au înțeles bine situația au pus mai multe întrebări înainte de a ne lăsa să plecăm... întrebări de genul... Și ce faceți acolo? Doar vă duceți să alergați? Și copilul din spate nu e al vostru, dar vine cu voi să participe la concurs?


Urmează următoarea întrebare... De cine sau de ce fugi? Pentru Nastasia sunt o multitudine de motive pentru care aleargă, dar crede că dacă le-ar aduna pe toate și le-ar reuni... le-ar încadra sub umbrela autodepășirii.

Indiferent din ce unghi ar privi, Nastasia își dorește să se autodepășească din punct de vedere al condiției fizice, a rezistenței psihice, a puterii voinței. Vrea să progreseze continuu în orice plan!

Aspiră să evolueze în fiecare zi câte puțin. Nu vrea să avanseze mult și brusc... ci urmărește o dezvoltare personală treptată dar perseverentă... încet, dar sigur!

Ar putea spune că persoana de care fuge este... chiar ea ! Mereu într-o competiție cu ea... vrea să fie mai bună decât persoana ei de ieri... chiar dacă e inferioară celei de mâine. Acum (poate că) are un orizont al viziunii limitat... dar cu cât muncește mai mult cu atât e mai departe de start... astfel, cu fiecare pas înainte i se mărește și orizontul spre care privește.


Face cu pasiune fiecare pas... oricât de mic e... o ajută să vadă din ce în ce mai mult. Orizontul permis de limitele primului antrenament este aproape inexistent în comparație cu cel pe care îl admiră azi... în momentul prezent.

La ultima întrebare... ce (ne) recomandă pentru primul pas de alergăceală... Nastasia cu siguranță te va îndemna să o iei ușor... să începi să fii (și) răbdător. Cineva... acea persoană, ce tocmai se hotărăște să înceapă alergarea, trebuie să fie atentă la evoluția sa. Nu trebuie să (se) aștepte să progreseze peste noapte.

Mereu trebuie să își asculte corpul și dacă nu știe să facă asta... ca și în cazul ei... atunci să își achiziționeze un ceas cu senzor de puls HR pentru a-și monitoriza pulsul. Acesta este un indicator foarte important în ceea ce privește controlarea intensității antrenamentelor.

Trebuie să țină cont de faptul că ar fi indicat să alterneze antrenamentele intense cu cele ușoare pentru a evita supra-antrenarea. Nici un control medical înainte de a se apuca serios de alergare nu e de neglijat.. ci chiar recomandat, astfel se va bucura de sănătate în alergare în condiții de siguranță.


De asemenea... consideră că un antrenor sau un sfătuitor... o persoană cu experiență în alergare, este și el mai mult decât binevenit. Acesta știe cel mai bine cum să îți dirijeze eforturile în cel mai eficient mod.

Chiar dacă ești un simplu alergător amator... crede că un antrenor îți poate oferi cel mai mare ajutor în ceea ce privește prevenirea accidentărilor, oboselii, atingerea obiectivelor, îmbunătățirea rezultatelor... chiar dacă acestea (poate la început) vor eticheta activitățile tale la nivelul unui alergător amator.

Referitor la planurile ei de viitor... Nastasia ne dezvăluie două tipuri de abordări psihologice. Prima presupune să nu îți dezvălui planurile!
Studiile (cercetătorilor fie ei englezi, americani... sau de pe Marte) susțin că, în momentul când îți împărtășești obiectivele, creierul manifestă o satisfacție ce-l determină să nu mai fie la fel de motivat să își îndeplinească scopul în momentul oportun.

Cealaltă abordare, detaliată de ea, susține exact opusul. În momentul acela... când entuziasmat îți faci public planurile... te vei simți obligat să le îndeplinești.

Până de curând... recunoaște deschis că se ghida după prima abordare... dar, în ultimul timp condițiile au forțat-o să își "divulge" intențiile... astfel că... obiectivele ei principale fixate până în prezent sunt Campionatul Național de Semimaraton și Campionatul Național de Șosea de 10km.


Dorința ei este să fie sănătoasă ca să se poată antrena și să poată respecta planurile de pregătire... pentru ca în final să facă un timp ce să îi aducă bucuria de a savura acel concurs mai presus de statistici.

Elevă la Colegiul Naţional Pedagogic "Constantin Brătescu" din Constanța, Nastasia este singura din clasa ei care practică un sport... și o face cu pasiune chiar dacă în spatele rezultatelor ei stau ore și ore de muncă și sacrificii.

Deși mărturisește că face mișcare prin antrenamentele zilnice, din păcate... orașul ei natal, Constanţa, nu oferă suficiente oportunități pentru concursuri şi activităţi sportive. Astfel că... participă deseori şi la cele din alte oraşe pentru a-și testa nivelul de pregătire faţă de alţi concurenţi.

Recunoaște că are nevoie de concursuri pentru a căpăta experienţă. Iubește ceea ce face şi își dorește să devină din ce în ce mai bună.


Mereu a încurajat, încurajează şi va încuraja nu numai tinerii, ci orice om să facă un sport pentru sănătatea sa, pentru a-şi ţine mintea sănătoasă precum spune maxima latină “mens sana în corpore sano”. Doritorii care vor să înceapă să facă sport ar trebui musai să-şi păstreze motivaţia (de) la început. Probabil că o să li se pară greu... pentru că organismul nu este obişnuit... dar după, va fi o plăcere.

Deși suntem diferiți... sunt onorat mereu să o revăd pe Nastasia chiar dacă de ceva vreme m-am stabilit în capitală. Ne leagă amintiri frumoase și sunt convins că va ajunge departe.. pe culmile succesului râvnit de ea.


Rezultatele ei nu au întârziat să apară astfel că... deși încă e la o vârstă fragedă... are un palmares de invidiat, terminând în ultimul timp mai mereu pe podium. Le poți descoperi enumerate de ea cu ocazia unui concurs recent la Gerar (și) aici.

A fost invitata mai multor interviuri... un articol din AIMX îl poți citi aici sau altul... aici. Sunt onorat să scriu despre ea... și mda, poate fi (și) sursa ta de inspirație chiar dacă... (poate) încă regăsești inocență în pașii ei de performanță.