Semimaratonul Brașov ...alergăceală montană de poveste

În prima sâmbătă a lunii aprilie am semnat condica de prezență la Brașov pe o vreme însorită autentică de primăvară... am luat parte la unul din cele mai așteptate evenimente de (pe) la noi... anul acesta la a opta ediție cu casa închisă... undeva la o mie și aproape patru sute de alergăcioși pe liste.


Acest eveniment este organizat cu jumătate de lună înaintea maratonului pe un traseu de dificultate scăzută (faţă de maraton), cu un ocol al vârfului Tâmpa. Tradiţia a fost şi de data asta respectată... astfel că alergăcioşii s-au aliniat la start pentru una din cele două trasee, cel de cros şi cel de semimaraton.

Conform organizatorilor traseul de semimaraton este estimat la aproximativ douăzeci de kilometri. Porneşte pe străzi asfaltate din inima Şcheiului, din Piața Unirii brașovene aproximativ doi kilometri jumătate. Lăsăm asfaltul și pornim pe un drum forestier până la Pietrele lui Solomon.


De aici traseul continuă pe drumul forestier în serpentine, într-o urcare de dificultate medie, vreo cinci kilometri până la cariera din Poiana Braşov unde se atinge punctul cel mai înalt al traseului înainte de borna kilometrului al nouălea. Coborârea începe pe poteca marcată cu triunghi albastru până la punctul de răscruce numit La Băncuţă undeva pe la kilometrul unsprezece.


Părăsind acest punct, traseul continuă pe aceeaşi potecă, marcată în continuare cu banda albastră, trecând prin Poiana Ștehil pe următorul kilometru şi ajungând în Şaua Tâmpei pe la kilometrul 14. De aici coborâm un kilometru şi ceva la bariera din Răcădău unde vom profita de porţiunea de plat până la Treptele lui Gabony aproape de al şaptesprezecelea kilometru.


Urmăm la pas de alergare poteca ocolind Tâmpa pe curba de nivel trecând pe la Băncuţa de Piatră şi ulterior prin spatele grădinilor, până in cartierul Şchei, în punctul La Troiţă aproape de startul ultimului kilometru de glorie. Traseul se încheie apoi pe străduţele cu iz medieval din Şchei, ce duc înapoi calea semimaratonului spre final către Piaţa Unirii.


Traseul de cros pornește din Piața Unirii, la fel ca semimaratonul cu aceeași porțiune de asfalt. Continuă pe porțiunea de drum forestier ce ajunge la Pietrele lui Solomon, și continuă într-o urcare de dificultate medie.


După aproape un kilometru crosul se desparte de traseul de semimaraton, continuând pe forestierul Valea cu Apă încă aproape doi kilometri. Traseul continuă la stânga cu o urcare de aproape trei sute de metri până la punctul de intersecție cu traseul de semimaraton numit La Bancuță, fiind chiar borna celui de al șaselea kilometru de cros.

Din acest loc, cele două trasee sunt comune pe o porțiune de un kilometru și jumătate, urmărind poteca marcată cu bandă albastră până în Poiana Ștechil, cel mai înalt punct al traseului de cros.


Aici, traseele se despart din nou, cel de cros coborând direct la Fântâna Dreptății, apoi pe lângă Turnul de Apă, unindu-se din nou cu traseul de semimaraton la punctul denumit La Troiță. Urmează o porțiune de asfalt pe străduțele din cartierul Schei care se încheie pe străduțele din Piața Unirii către linia de finish.


Astfel că, după experiențele de maraton în ultimii doi ani, primul, maratonul alb... cu zăpadă tot traseul și slalom pe pârtia de ski... al doilea... o reeditare de alergaceală pe o vreme de primăvară, cucerind vârful Postăvarul... de data asta m-am trecut pe lista de la semi de la "concurenţă".

Ne-am bucurat de lume veselă, voluntari energici... cu punctele de alimentare și hidratare aprovizionate şi plasate decent. Caş(caval)ul a fost preferatul meu degustat cu spor la fiecare oprire.... printre altele. Mulțumim.


Da, a fost o experiență frumoasă... azi estimam o alergaceală leneșă, plină cu poze la două ore juma'... şi totuşi, cu selfieee sau momente video de pe traseu (vezi galeria foto) am trecut linia de finish la 2h11' ... numa' pentru statistici cică 124 din 300 la categoria M30-39... și 247 din 647 la general masculin. Felicitări câștigătorilor... nu au fost prea multe surprize.


Drumul ales din capitală către Brașov a fost pe DN1A prin Cheia. A fost mai spectaculos chiar dacă în statistici faci mai mult pe serpentine decât veşnic aglomeratul DN1 pe la Sinaia-Buşteni. Dar parcă a fost ciudat să revăd zona de poveste din vecinătatea Ciucaşului fără verdele naturii cu care suntem obişnuiţi în ultimii ani la Ciucaş X3... unde de data asta voi alerga şi eu în toamnă semimaratonul pentru palmares.


Mulţumim Adalberto pentru transfer, dar şi pentru alegerea semimaratonului Braşov ca o ultimă alergare competiţională cu drapelul brazilian şi Marinei pentru sandwich-uri. Ea a terminat a şasea la cros... chiar sub podium... pe cea mai ingrată poziţie din clasamente şi statistici.


Unul din seturile motivaționale de alergaceală ascultate în timpul semimaratonului... musai fără fir, într-o cască... pentru a savura și natura, este mixat aproape o oră în primăvară sub semnătura Stanton Warriors BBC Quest Mix pe care îl poți asculta și tu mai jos. Aviz amatorilor... s-ar putea să (îți) dea poftă de alergaceală.


Aaaa, da, medalia... în onoarea lui Robert Cadar... Frumos, avem fiecare o parte din el pe reversul medaliei. Va fi pusă la loc de cinste... așa cum cinstim (majoritatea) cu fiecare pas de alergaceală memoria unui mare alergător.


Mulţumim fotografilor pentru cadrele imortalizate sub lentilă, organizatorilor și tuturor celor implicați pentru succesul acestei ediții... a fost o alergăceală montană de poveste şi are toate şansele să o fixăm în calendar şi să repetăm experienţa cel puţin la anu'.