Semi la MIB ...ritmul pașilor sub suta de minute

Iată-ne la jumătatea lunii octombrie. Un alt final de săptămână de fugă cu tradiție. La orizont era primul maraton autohton, prins pe aleile urbane din capitală acreditat și recunoscut la nivel internațional, înscris în lista oficială a maratoanelor lumii și afiliat AIMS, dar și în calendarul oficial al Federației Române de Atletism. Urma alt semi la suta de minute.



Acum chiar unsprezece ani, aproape de jumătatea lunii octombrie, o dată cu prima ediție a maratonului, capitala României intra în clubul marilor orașe care organizau o competiție de alergare la acest nivel. Prima ediție a adunat câțiva alergători. Următoarele au adunat mii de participanți (a)duși în alergare pe diverse distanțe, după posibilități.

Dimineața a început cu emoții, cu presiune pe tibii, dar era doar o alarmă falsă. Trăiască Timburg Gel. Am ajuns la poza de grup a adidașilor, dar am ratat-o pe cea a iepurașilor. Decizii. Am preluat târziu vela personalizată fără brățara cu timpii de fugă. Am plecat la atac fără ea. Mai aveam un coleg la sută astfel că m-aș fi ghidat după brățara lui.


Show-ul trebuia să continue. Eram aproape de start. Porțile erau pline de alergători gata de fugă plasați în culorile valurilor alocate. M-am strecurat repejor printre ei și m-am plasat strategic alături de colegii mei de sută. Ceasurile au fost sincronizate aștepând numărătoarea inversă. Ținem un moment de reculegere pentru tragedia de la MPC. Staaart.

Primul kilometru l-am ținut sprinten puțin cam tare, poate și pentru că am dat un ocol mulțimii cu ceva curbe și ceasul m-a văzut prea aproape. Aveam un avans de aproape douăzeci de secunde înainte de Victoriei. Am redus ritmul ghidat de timpii colegilor. Ne trebuia un mic avans și nu (mai) aveam nici controlul timpilor de pe brățară.



Aveam în meniu de savurat o experiență reeditată pe o vreme mai încinsă ca astă primăvară, dar animată sprinten de mii de alergători, care s-au bucurat de pașii urbani competiționali pentru recorduri personale sau motivații sociale. Am alergat acest weekend, alerg chiar și următorul motivațional, un pas înainte în echipa Motivation România.

Pe urcarea de la Arc eram cu un sfert de minut în spate, recuperat sprinten până în Cișmigiu. Ultimii kilometri mă prind cu ceasul în ore fără secundar. Trebuia să estimez secundele. Plecase Șerban mai tare la maratonul în 3h²⁰ și am sprintat spre el cu ceilalți. Finișul ne prindea cu jumătate de minut avans și mai cedez alte douăzeci de secunde.



Închei experiența sprintenă de semi pe aleile centrale urbane ale capitalei cu zece secunde mai devreme din timpul estimat. Dar cu bucurie căci alți alergători au atins recorduri personale sub limita celor o sută de minute servită în statistici. Mulțumim pentru încurajări. Brățara de ritm contează pentru controlul timpului fără surprize către destinație.

Am savurat și acum confortul norișorilor. Nu doar în primăvară. Am alergat de data asta cu On Cloud X, o pereche de papuci de fugă ușori, proiectați cu grijă pentru o foarte bună stabilitate. Au fost parteneri în fuga mea sprintenă către rezultate în statistici. Recomand. Mulțumesc frumos pentru urări și zâmbete. Felicitări tuturor pentru rezultate.



O lecție este învățată. Fiecare parte din echipamentul de iepuraș contează. Oricine poate genera o brățară de ritm pentru a alerga constant. Ea este reperul principal după care ajustăm ritmul. Obiectivul de timp era setat ideal astfel ca să ajungem cu 20, maxim 30 de secunde înainte de timpul impus. Rezerva pentru cei din spate care ne urmau.

Ediția din acest an avea noi limite depășite. Ravi, unul din colegii mei indieni avea să experimenteze ultima lui alergare urbană oficială românească. Am făcut rost de un număr de concurs pe care l-am donat altei persoane. O mică neînțelegere. Cu câteva ore înainte se ivise un alt număr de participare ce îl aducea pe Ravi la startul pentru semimaraton.


Era primul lui semi alergat cu mari emoții și urmele unei vechi accidentări la genunchi, o fugă în cele trei ore limită. Am ales semimaratonul pentru că avea cea mai frumoasă parte din traseu. S-a bucurat de alergare și a încheiat relaxat cursa cu aproape jumătate de oră înainte de limită. Explozie de endorfine și o adevărată porție de alergăceală.

Sâmbătă, înaintea cursei am fost arbitru voluntar la cursele copiilor. Am contribuit cu o porție de energie către cei mici primind în dar zâmbetele lor colorate. Poate aș fi savurat astfel această felie sprintenă duminicală cu temele făcute. Nu este neapărat vina cuiva, ci poate am încercat să fac prea multe ratând un pic din bucuria alergării.


Au fost trei săptămâni de fugă cu ritm constant. Experiența maratonului alergat prin vecini a fost primul act. A urmat în scenă fuga roz de la Cluj, iar acum, în a treia săptămână capitala. Am privit către destinații diferite, primele două prinse în patru ture. Ar mai urma și altele la anu'. Sănătoși să fim, bucuroși de o nouă porție de alergăceală.