Hora pașilor de fugă ...Maratonul Unirii

Sunt spontan. Uneori. Chiar mă declar un mare fan al oportunităţilor. Nu este un secret. Fiecare ocazie de a profita de libertate, poate duce la noi poveşti de alergăceală neplanificate. Chiar dacă, în planuri şi statistici, direcţia iniţială era alta, aproape de capătul ţării. Iar dacă zilele libere de corporatist mă poartă pe cărări noi în paşi de fugă, cu atât mai bine.


Printre zeci de rânduri, citite sau scrise, sunt de acord. Nu există om care să nu iubească mişcarea în aer liber şi care să nu-i respecte pe cei care fac sport. Căci, negreșit deseori în timpul alergării descoperim în noi energii necunoscute, pe care am putea să le folosim zilnic pentru a ne atinge obiectivele şi pentru a ne educa voinţa pentru a învinge.

24 ianuarie este o zi specială pentru români, acum 161 de ani s-a înfăptuit înfrățirea Moldovei cu Țara Românească. Unirea Principatelor. Cel mai interesant mod de a sărbători a fost participarea la unul din maratoanele istorice cu tradiţie, găzduite de Ilie Roşu, maratonistul tricolor. Anul trecut bifasem două experienţe interesante, una a Zăpezii, alta a Siretului.


Doar o zi. Cu o zi înainte, am aflat de ultimele detalii ale acestei ediţii. A avut un caracter simbolic, ca şi ultimele la care am participat. Am prins un loc în circuit pe ultima sută de metri. Astfel că matinal, cu câteva ore înaintea soarelui, am pornit la drum pentru a profita de ziua liberă, de a alerga noi teritorii alături de câțiva veterani prieteni.

Ritmul propus era lejer, tocmai bun de a adăuga în contul personal puţin volum pentru kilometrajul paşilor, acum la început de an. Am ajuns la Focşani cu aproape o oră înainte de start. Gradele timide din termometre erau negative, dar se anunţa vreme bună, însorită, fără nori la orizont. Centrul oraşului a fost cercetat pentru un loc de parcare în siguranţă.


Aproape nouă ceasuri erau când eram gata de startul ediţiei simbolice. Anul trecut, s-a alergat în alte condiții cu alunecuş pe gheață și vânt. De data asta, deși rece, vremea a fost mult mai generoasă cu noi, răsfățați de un soare voios. Traseul (de) alergat cuprindea sate din vechea graniță existentă istorică, teritorii între Moldova și Muntenia.

Imnul intonat matinal, o mică horă a unirii cu strigătul de luptă al dacilor ne-au pornit pașii de fugă. Prima parte, inevitabil, am alergat-o urban, pe străzile asfaltate ale municipiului Focșani. Apoi, înainte de a trece în Muntenia, ne-am înfruptat din bunătăţile primului punct de alimentare și hidratare, pregătit cu bucate alese, puse în scenă cu tradiţie de dacul Decebal.



Din respect pentru istoria României, au fost alergate câteva steaguri istorice, steagul dacilor, două steaguri ale lui Ştefan cel Mare, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, steagul lui Mihai Viteazul, drapelele din perioada regilor Carol I şi Ferdinand, steagul lui Mihai Eminescu, steagul ARPIA, două steaguri ale Comitetului Olimpic Olimpic dar şi drapelul Romaniei.

Grupul de maratonişti a alergat compact de-a lungul râului Milcov până în faţa monumentului Eroilor din Odobeşti, punctul de întoarcere spre linia de start. Multe echipaje de poliţie s-au mobilizat, deschizându-ne calea cu prioritate. Câteva fotografii pe drumul pietruit pe alocuri, zâmbete şi ceaiul fierbinte, nu prea dulce, au fost în programul artistic al zilei.



Pe tot traseul, am fost însoțiți de o ștafetă de copii reprezentanți ai regiunilor istorice. Aveam Moldova, Muntenia, Transilvania și Basarabia. La întoarcere, în zona parcului Cotesti, cursa a continuat în jurul parcului, până la startul Cursei Populare. Bucla era mult prea mică pentru a fi cronometrată, astfel că, fiecare a alergat după posibilități și disponibilități.

Ultimul kilometru, cel al cursei populare, a fost alergat în aplauzele localnicilor către linia de finiș. Au fost mii de zâmbete colorate, fiind însoțiți de mai multe grupuri de copii spre Piața Unirii. Am remarcat veselia și bucuria lor de a alerga, chiar mai mulți kilometri, îmbrăcați sumar, cu capetele descoperite, chiar dacă gradele se mențineau la limita înghețului.


Prin participare, am adus un omagiu românilor care au înfăptuit Unirea de la 1859, alergând maratonul de-a lungul râului Milcov, traversat de mai multe ori. Am jucat și hora unirii pe podul unde cândva era limita de hotar între cele două principate. La final, alergătorii mici și mari au primit pentru participare diplome, medalii sau cupe.

Am sărbătorit prin pași de alergare Maratonul Unirii, alergat pe alei urbane, drumuri pietruite și sate cu viță de vie către Odobești. Vremea a fost rece. Iarnă. Dar cu un soare voios, răsfățați de razele-i strălucitoare. Mulțumesc maratonistului Ilie Roșu pentru oportunitatea de a alerga încă un maraton istoric, fără frontiere. Mulțumim pentru organizare.


Trag linie. Un traseu simbolic, alergat și contorizat doar cu 32^K, la care mai adaug câteva ture de parc și un kilometru, cel al cursei populare. Buclele au fost bonus. Statistici. Mulțumesc suporterilor mei dragi pentru prezență și celor care au zâmbit în fotografii. A fost o zi specială, marcată istoric prin alergare, cu experienţe neplanificate.