Alerg în București. Într-o capitală a unei foste republici socialiste cu ambiții poate prea mari pentru vremuri deja apuse. Multe visuri comuniste mărețe sunt printre ruine. Și totuși, un proiect eșuat este astăzi un colț de sălbăticie în jungla urbană, un colț de viață răsfățat de soare. Înconjurat de blocuri, alei și centre comerciale sunt gata să dau o tură.
Știam de acest loc măreț încă necucerit de pașii de fugă. Se pare că acum șapte ani s-au semnalat acțiuni concrete pentru ca acest colț de sălbăticie, Parcul Natural
Văcărești să fie declarat o arie protejată. Oportunitatea de a ne conecta cu natura în acest loc sălbatic s-a materializat acum doi ani, la final de septembrie, pentru o cauză nobilă un pic altfel.
Alergam între două state, între
Giurgiu și
Ruse când a avut loc prima ediție
Sun Challenge Văcărești, o fugă competițională în ture pe digul parcului pentru țestoase. Înainte de a doua ediție m-am implicat voluntar la evenimentul local, dar în ziua cursei am alergat prin vecini tura inversă între cele două state. A treia vizită a fost cu noroc.
Anul de grație 2020. Inevitabil datorită restricțiilor impuse
Sun Challenge, singura cursă de alergare prin parc, s-a amânat pentru la anu'. Vestea bună pentru câțiva norocoși era un antrenament
Sun Trails cu zece locuri disponibile la câte două ore pe tot parcursul zilei, un acces la fugă permis cu respectarea unor reguli de siguranță sanitară.
Locurile erau limitate. Fiecare grupă de alergare aduna zece participanți, iar startul era dat din două în două ore, în intervalul orar 9
.oo-19
.oo Am confirmat și prin e-mail și telefonic prezența la a doua serie, de la ora 11
.oo, după fuga matinală
sprintenă din IOR. Din păcate o parte din cei înscriși nu au vent iar organizatorii nu au păstrat vreo listă de rezerve.
Poate cu următoarea ocazie vor aduna alergătorii din jumătate în jumătate de oră pentru o porție prelungită de alergare prin sălbăticie. Am ajuns devreme la zona de start. Am semnat declarația de prezență. Am primit un mic kit de participare, o șapcă tehnică albă personalizată, câteva monstre și un tichet care mi-a adus o
limonadă cu mentă.
A fost savurată ulterior. Mulțumesc. Am profitat de câteva cadre prinse în selfie. Traseul era marcat prin câteva săgeți imprimate pe asfalt și pietre, un verde închis nu foarte vizibil. Am alergat tura cu
Marina. Pentru amândoi era prima ocazie de a explora aceste poteci prin deltă cu un ritm relaxat de aproape șase per mia de metri alergați.
Ne-am bucurat de atenția unui fotograf care ne-a surprins voiși în câteva
cadre. Doi din cei cinci kilometri i-am
alergat pe dig. Trei din ei au fost savurați pe poteci de pământ întortocheate printre arbuști încă verzi, stuf și ochiuri de apă ocupate de diverse păsărele. Mulțumim
Sun Trails. A fost o experiență faină, de savurat cu orice altă ocazie.
mesaj
