Cheia reprezintă pentru majoritatea dintre noi acel obiect care deschide uși și ferestre, lacăte și frontiere. Cheia reprezintă soluția pentru fiecare provocare aliniată la orizont, dar și inspirație pentru viitor. Pentru mine, Cheia reprezintă o locație specială și un reper de start în acțiunile de voluntariat. Avem puterea să facem bine. Împreună scriem povestea!
Prima experiență de voluntariat montană a fost în toamna anului 2016, o participare asortată cu zâmbet și câțiva kilometri de alergare. Fiecare competiție montană de anduranță adună la start alături de cei sprinteni sau iubitori de drumeții și o mulțime veselă de amatori ce aleargă pe asfalt, fie că sunt alei întortocheate prin parcuri sau urbane.
Astfel, sunt depășite limite. Este ocazia perfectă de a cuceri poteci marcate sălbatice și de a străluci în fotografii colorate. Nu este nevoie de studii și comunicate de la vestiți cercetători englezi. Toate galeriile foto montane aduc mai mult zâmbet decât cursele de asfalt chiar dacă alergările de oraș sunt mult mai accesibile.
Logistic, activitățile de voluntariat sunt mult mai diverse în competiții montane, devin oportunități de a evada în natură și de a le asocia cu zile de vacanță, indiferent de ocupație, preferințe, culori, sau națiuni. Diferite generații pot colabora pentru reușita unui eveniment sportiv. Da! Sunt legate prietenii și consolidate faptele bune pentru viitor.
Marcarea traseelor turistice și amenajarea zonei de start, pregătirea pachetelor de participare, dar și predarea kiturilor către concurenți, direcționarea alergătorilor pe trasee sau notele de arbitraj, pregătirea și menținerea punctelor de alimentare și hidratare, predarea medaliilor de finișer sau a încurajărilor, fiecare activitate se face prin voluntariat.
În funcție de sponsori activitatea celor implicați este recompensată cu un suvenir, un pachet de mulțumire. Se poate asigura cazare sau transfer. Timpul liber investit însă și oportunitatea de a socializa chiar și în aceste vremuri digitale fără ecrane și wireless, mai ales sus, la înălțime, printre nori devine neprețuit mai presus de orice beneficii materiale.
În primul an de voluntariat am direcționat alergătorii pe traseu, dar am împărțit și medalii la linia de finiș. Am oferit bunătăți și zâmbet la punctele de hidratare, dar nu am refuzat niciodată alte activități diverse organizatorice. Următorii ani mi-au dat ocazia de a alerga maratonul sau tura de semi fără a renunța la activitățile de voluntariat.
Era deja tradiție. Un weekend prelungit la Cheia a fost în topul preferințelor și în lista de start a fiecărui an. Chiar și ziua liberă din an pentru activități de voluntariat a fost donată cu folos pentru
Ciucaș x3. Adunasem patru ani consecutivi de
voluntariat aici. În fiecare an am dus mai departe povestea și am fost inspirație pentru noi voluntari.
Apoi a venit pandemia, starea de urgență care ne-a ferecat aspirațiile și planurile în case. Cursele de asfalt au fost toate anulate. Cele montane însă au reușit cumva să revină mai repede la orizont. După un an de pauză, fără a avea în plan să revin la
Ciucaș x3, iată că diverse căi de socializare m-au aliniat din nou la start în ultimele zile.
Am ales să alerg maratonul. Ba chiar să ajung în dimineața cursei și să revin înapoi în capitală pentru alte activități de voluntariat. Traseul modifcat de maraton, vremea însorită pe porțiunile de gol alpin și oboseala adunată după colecția de curse de anduranță alergate m-au adus epuizat la linia de finiș, dar cu un rezultat mai bun în statistici.
La final, după câteva zeci de minute am lăsat decorul de poveste montan pentru agitația urbană. Mi-a lipsit agitația de la zona de start, activitățile de
voluntariat. Eram de data asta doar un trecător, un participant din spectacol și Cheia nu mai avea aceeași strălucire. Eram departe de noile povești scrise prin socializare la linia de finiș.
Anul acesta
Ciucaș x3 nu s-a aliniat pe lista personală de fugă, mai ales pentru că organizatorii au decis să renunțe la evaluarea ITRA și indicii de performanță UTMB, chiar dacă au reintrodus cursa de ultramaraton. Astfel, destinații vecine au devenit oportunități pentru punctele de palmares obținute de alergătorii de anduranță.
Nu aveam însă nicio cursă programată în acest weekend. Putea să fie doar o oportunitate de odihnă după experiența memorabilă de ultra alergare asortată cu voluntariat de la UTMB Mont Blanc și cea care urma la Nice Ultra Trail by UTMB. Sau puteam reveni încă o dată acolo, la Cheia, locul unde am profitat de fiecare filă de poveste.
Amintirile plăcute ale celor patru ani de
colaborare prin voluntariat și alergare, timpul scurt petrecut la ultima alergare ne-au motivat să revenim în acest an la
Ciucaș x3. Era ocazia perfectă pentru a profita de un nou weekend la munte, chiar dacă de data asta posibilitatea de a ajunge mai devreme la zona de start nu a mai fost posibilă.
Împărțirea curselor pe parcursul celor două zile de weekend ne oferea ocazia de a ne implica în activități diverse organizatorice în beneficiul alergătorilor. Am revenit la a cincea tură de voluntariat la
Ciucaș x3, dar aveam să alerg duminică și tura scurtă de cros, premiată spontan pe ultima sută de metri de către sponsorul roșu principal, Kaufland.
Drumul dinspre capitală către munte este mereu aglomerat. Ajunși la Cheia vineri după apus, ne așteptam să fim de ajutor la zona de predare kituri. Erau o mulțime de adolescenți concentrați la mese, asemeni căprioarelor în bătaia puștii de vânătoare. Se vedea pe chipul lor oboseala ce sorbea și ultima urmă de zâmbet și energie în favoarea celor întârziați.
La cererea Ruxandrei am fost relocați sus, deasupra norilor la Cabana Vârful Ciucaș pentrue a susține maratonul și pe cei de la ultramaraton în acel punct strategic de hidratare și alimentare al curselor de anduranță. Era ocazia perfectă pentru Luiza de a ajunge acolo înaintea altor sesiuni de drumeție montană pe cărări sălbatice spre nori.
Eu? Trecusem de cel puțin vreo patru ori pe acolo, în curse sau sesiuni relaxate de alergare montană. Chiar dacă eram izolați de agitația de la start am acceptat să fim urcați în munți pentru ca apoi să revenim a doua zi după apus. Duminica alergam la cros și puteam fi apoi de ajutor în zona de socializare.
Seara de vineri s-a încheiat cu zâmbete și o noapte liniștită. A doua zi, matinal ne-am bucurat de un frumos răsărit de soare chiar dacă aveam câteva grade timide în termometre. Primii concurenți aveau să ajungă la noi aproape de al unsprezecelea ceas. Am pregătit alături de ceilalți colegi, prieteni vechi și noi, mesele cu bunătăți și lichide.
Era o dimineață însorită, dar răcoroasă asortată cu un vânt nervos când a început dansul. Am redat rezervele de energie multor alergători alături de încurajări susținute. După vreo trei ore trecuseră toți cei de la maraton. Cursa de semi era programată pentru duminică. Mai pe seară aveau să vină primii alergători de la ultramaraton.
Am profitat de timpul liber și ne-am intersectat și cu ocazia potrivită de a urca mai sus, la pas către vârful Ciucaș la 1954 metri altitudine. Era un moment oportun pentru mișcare. A fost o drumeție de vreo două ceasuri cu zâmbet, zeci de fotografii în nuanțe multicolore, nori și soare. A fost ocazia perfectă de a ne încărca bateriile pentru noul val.
Unul câte unul, concurenții mai sprinteni treceau prin punctul nostru de alimentare și hidratare, dar mai aveau vreo treizeci de kilometri până la linia de finiș. La apus am fost coborâți din munți și am revenit la agitație. Organizatoric ne-am tot pliat pe a-i ajuta pe alții. Eram gata de a contribui pe o nouă poziție la linia de finiș, dar nu s-a mai concretizat.
Duminică, pe o vreme însorită activitatea de voluntariat a fost similară celei de seară. Am alergat crosul destul de rapid. Distanța celor nouă kilometri cu micuța diferență pozitivă de nivel, desfășurată pe partea de sud a locației, unită spre final cu traseul de maraton cucerit în pandemie a fost finalizată în aproape cincizeci și cinci de minute.
Nu am mai explorat această parte până acum. A fost o porție de sprint binevenită cu mici urcări susținute și zbor printre frunze la vale, provocare savurată în temperaturi de primăvară. În statistici? Locul 21 la open din 277 finișeri, 20 la open masculin din 146 de alergători după un start aglomerat și depășiri în primele sute de metri.
În a doua parte a zilei am mai dat benevol o mână de ajutor în zona de socializare, la marcarea brățărilor pentru porțiile de paste și alte activități. Spre seară, după cursele copiilor am mai transferat diverse cutii din sala de sport către ieșire. Activități de voluntariat sunt diverse, depinde de fiecare voluntar, dar mai ales coordonator cum sunt desfășurate.
Am multe zile de experiență diversă, atât la evenimente sportive ori culturale. Fiecare zi de voluntariat este asociată unei poziții și unei ture specifice ce nu poate depăși șase ore dintr-o zi. Restul orelor, sunt libere la discreția voluntarilor. Voi reveni la alte acțiuni de voluntariat care respectă aceste criterii care nu sunt doar legale, ci și etice.
Galeria foto este disponibilă și
aici.
Mulțumesc pentru zâmbetele surprinse în sute de cadre de selfie, aceste momente instant care spun o poveste, o emoție sau bucuria revederii. A fost faină a cincea experiență la
Ciucaș x3, deși nu m-am mai regăsit în emoțiile de altă dată. Cheia este acolo! Ocaziile speciale ne aduc aproape de cei dragi. Depinde de noi să fim parte din poveste.
mesaj
