RunSilvania WildRace ...compromis în pandemie alergat prin sălbăticie

Apusenii. Prima mea dragoste. Primul pas al unui alergător amator către unul ceva mai experimentat, pasionat de potecile marcate ce încă scot din zona de confort emoții și adrenalină. Aici am savurat inocența primului maraton, aniversar între tinerețe și bătrânețe. În vremuri restrictive am revenit să alerg (și) actuala ediție sălbatică din Apuseni.


Una câte una, cele mai importante competiții au fost amânate sau anulate. Situația incertă din ultimele luni ne-a izolat ambițiile, ne-a redus orizontul către nori. Cumva, am cucerit noi teritorii, am savurat ultra experiența din Bucovina, pentru ca apoi, să revin în Ardeal pentru o nouă porție de aventură. O tură de semimaraton confortabilă.

De ce RunSilvania? Fiecare din cele trei trasee alergate are ceva aparte. Potecile marcate cu grijă poartă pașii alergătorilor în primul kilometru deasupra uneia dintre cele mai frumoase cascade, Vălul Miresei, urcă pietre calcaroase și lespezi printre falnici brazi, trece prin grote şi segmente tehnice asigurate cu lanţuri şi corzi, podeţe şi scări din lemn.


Acest eveniment sălbatic a fost încă de la prima ediţie un eveniment complex pentru întregul weekend, de savurat cu familia sau prietenii, asortat cu tiroliană, slana party, concerte folk şi foc de tabără. Era inevitabil ca ediția acestui an să fie una restrânsă, fără spectatori, limitată doar curajoșilor la start, cu fuga în valuri după posibilități și ambiții.

Prognoza meteo pentru toată săptămâna în vestul țării era sortită codurilor colorate, asortate cu ploi. Plănuiam să petrecem mai multe zile în Apuseni, dar am decis să mergem la mare, pentru ca mai apoi să străbatem pe diagonală toată țara, de la sud-est la nord-vest, ca prima dată când am alergat acest teritoriu. Urma să campăm la start.


Poiana este excelentă pentru a savura experiențe sub miliarde de stele. Traficul pe ultima parte ne-a adus la destinație cu vreo trei ore întârziere. Am preluat kitul de concurs și am pregătit cortul într-o altă zonă de campare decât cea așteptată înainte ca ultimele urme ale zilei să cadă pradă nopții. Norii deja erau stăpâni în nuanțe de gri.

Ploaia începuse un nou recital. Focul de tabără al anilor trecuți era prea departe. Am acceptat. Urma o nouă aventură a doua zi. Startul era stabilit în valuri începând cu a zecea oră a zilei. Mai multe persoane erau plasate strategic la triaj. Matinal era programată selecția printre picături de ploaie. Vânați de zeci de priviri pentru a păstra distanța.



Eram strigați pe rând pentru a ne alinia distanțați către start. Ratasem verificarea matinală. Temperatură, formulare. Am primit ștampila. Organizatorii au muncit de zor pentru o experiență aparte, dar de data asta vremea nu a fost de partea noastră. Din dorința lor de a proteja alergătorii s-a decis ca regulile jocului să fie altele.

Maratonul a devenit doar tura de semi, iar semimaratonul a rămas la limita celor 1500 de metri altitudine, adunat pe potecile marcate în aproape 19 kilometri. A fost un semi Covid-19 alergat fără fotografii captive (personale) pe traseu. Mulțumesc celor care m-au surprins în cadre, dar și celor care au prins sub lentilă ediția cenușie din acest an.



Am terminat traseul modificat în aproape 150 de minute fără emoții. Am ratat spectacolul, corzile și creasta, grota, acele condimente sălbatice râvnite pentru care străbătusem toată țara. Da, nu a fost o experiență memorabilă, am scăpat fără accidentări. Mulți nu au fost așa norocoși. Ploaia ne-a dominat căpoasă, fără foc de tabără sau socializare.

Mulțumim voluntarilor pentru susținere și organizatorilor pentru că am avut ediția asta cu pandemia, chiar dacă nu am fost pe creste, prin grote, prin sălbăticie. A fost greu și pentru noi, alergători, să acceptăm compromisul. Medalia e faină, turnată, dovada unei ture semi altfel alergată prin(tre) locuri de poveste și așteptăm revanșa altă dată.


Mulțumim Adrian pentru acest capitol. A doua zi aveam o altă bătălie de dat sub norii cenușii, la vreo douăzeci de kilometri. Am învârtit covrigul repejor către Smida pentru un nou loc de campare profitând de pauza de stropi din repertoriu. Muntele sălbatic rămâne tot acolo, important este să fim sănătoși, să revenim voioși în RunSilvania.