Startul unei oportunități memorabile a fost motiva(n)t cu limite depășite într-o nouă aventură, un maraton fenomenal (de) alergat între două continente. A venit momentul unei experiențe de vacanță prin vestitul Istanbul, locația dintre continente pe o vreme foarte frumoasă, cu cer azur și nori albi, pufoși alintați de un soare răsfățat.



Zborul ne-a adus în partea asiatică. Ne-am transferat din Asia în Europa. Am savurat bunătăți locale. Au urmat pași în plimbări pietonale pe străduțe întortocheate, prin funiculare, metrou, vestitul tren Marmaray ce străbate subteran strâmtoarea Bosfor. Sau linii de tramvai urbane artizanale prin Taksim, Galata, Karakoy, Sirkeci și Yenikapi.

A doua zi am pornit la o plimbare de vreo douăzeci de kilometri către EurAsia Expo, zonă expozițională înconjurată de un parc generos, locație de unde urma să ridicăm kitul pentru maraton. Am inspectat atent reducerile la articolele sportive, asezonate cu diverse arome instant Nescafe. Ne-am bucurat de raze soarelui servite cu o porție de Pasta Party.


Erau pe alocuri reduceri mai mult sau mai puțin procentuale. Am profitat și noi, după posibilități. Drumeția urbană a continuat pe faleză, pe coasta mării Marmara până la moscheele Sultanahmet și Hagia Sofia. A urmat multicolorul Grand Bazaar, podul Galata cu degustări de fish kebab pe malul mării la ceas de seară printre sutele de pescari amatori.

Agale, pașii ne-au purtat pe aleile pietruite către turnul Galata spre Neverland, locația jamaicană nimerită din sejur. Somnul a fost dulce. Dis de dimineaţă ne-am adunat voioși în piața Taksim pentru a ne îmbarca în autobuze către Asia. Da. Eu alergam maratonul. Luiza, partenera mea, numa' zece. Da, era aproape pentru a profita de startul matinal.



Era la orizont o zi frumoasă, însorită și mai bine de patruzeci de mii de alergăcioși pe liste la una dintre probele competiționale. 42K (roșu), 15K (albastru), 10K (negru). Plus alții o sută de mii înscriși la cursa populară de 8K (verde). Răbdători ne-am aliniat la un rând pentru a ne îmbarca în autobuze. Aveam legat cipul de cronometrare la unul din papucii de fugă.

Ideea unui cip la picior mi se pare genială. Poți pierde numărul în timpul alergării. Am intrat în zona alocată pe partea asiatică cu emoții și zâmbete prinse în cadre colorate, gata de a cuceri aleile urbane. Felicitări Luiza pentru traseul savurat de zece. Pornind relaxat s-a bucurat de peisaje, fără griji în statistici, cucerind și medalia de finișer.



O zi de sărbătoare cu localnici și suporteri zgomotoși pe margine. Și un soare jucăuș printre nori pufoși. Eram pregătiți mai mult pentru selfieee decât de fugă pe podul ce desparte cele două continente. Mă bucur că am avut parte de un mega eveniment organizat exemplar fără trafic auto, întins pe teritorii colorate din centrul orașului Istanbul.

Traseul de maraton a fost însă destul de solicitant, alergat cu diferențe de nivel. Au fost undeva la 30 de kilometri pe coasta mării Marmara și finișul în urcare către Sultanahmet. Erau generos plasate puncte de hidratare cu apă Nestle Pure Life la maraton din 2.5K și RedBull la câte 5K, cubulețe de zahăr, ceva snacksuri, bucățele de mere și banane.



Părea sărăcăcios meniul la maraton. Fără ronțăieli și alte bunătăți pe care le găsim pe la montane. Sau ne-am obișnuit unii dintre noi (cam) prost. A compensat însă atmosfera de petrecere, rahatul turcesc primit în cutiuța personalizată din kit, rucsacul, tricoul tehnic roșu și medalia personalizată a ediției aniversare dintre continente.

Arta de a alerga un maraton nu stă neapărat în resursele puse de către organizatori, ci în gestiunea proviziilor din posesie. Corpul e o mașinărie. Maratonul nu e un ospăț, ci o provocare în care ar trebui gestionate resursele personale, fie că sunt geluri, magneziu sau altele folosite pentru a compensa efortul susținut de anduranță.


Startul matinal a fost dat în valuri. Așa se obișnuiește la marile competiții. Timpii alocați erau în funcție de cei declarați la înscriere. Timpul gun contează pentru elite. Noi, muritorii de rând, ne mulțumim cu timpul net, cel înregistrat de cipurile de cronometrare la trecerea prin punctelele de control. După focul de start am sprintat destul de tare.

Estimam că voi avea parte de variații mari de diferență de nivel. Era și în prima parte o coborâre destul de susținută, care mi-a dat avânt. După calculele de acasă căutam o rezervă în fața pacerului de la 3h³⁰. Doar că, nu studiasem și profilul traseului, așa cum nu o fac (aproape) niciodată. Mă aștepta o urcare susținută pe ultima porțiune.


Avântul de la start, briza de pe autostradă, au contat. Am fost depășit de pacer la kilometrul 32, menținând un ritm susținut să pot termina în siguranță competiţia. Ar fi fost destul de dificil să fi ținut ritmul constant sub cinci per mie pe urcările variate ce au urmat. Dar am avut parte de un maraton frumos, alergat sprinten între două continente.

Statisticile spun că am dus maratonul la finiș în timpul oficial de 3h^38'56" și timpul net 3h^37'11", cu o diferență de nivel de aproape 300 de metri. Este un personal best pentru un traseu de maraton certificat. Rămâne însă neatins timpul scos la maratonul din iarnă când eram mai fulg totuși cu vreo cinci kile și m-am tot învârtit zece ture de IOR.



Am reprezentat cu mândrie negrul adidas Runners Bucharest, terminând al doilea pe națiuni maratonul. Papucii mei de fugă au fost PureBoost GO. Adidașii au stat destul de bine pe picior asigurând amortizare și ventilație chiar și pe schimbări bruște de direcție, dar și suport fain la fiecare pas. Materialul textil asigură o mare lejeritate și flexibilitate pașilor.

Au fost ușori, potriviți pentru acea fugă sprintenă a maratonului dintre continente. Îi recomand pentru oricare provocare competiţională pe asfalt. Aș reveni pentru a alerga traseul scurt, cel albastru, pentru a mă bucura de o nouă experiență sprintenă. Cândva aș reedita și maratonul pentru a-mi lua revanșa, învățând (poate) din greșeli.



Am alergat la Istanbul. Un oraș fabulos, vibrant. Gazdele sunt mereu cu zâmbetul de buze, gata să negocieze pentru dorințele tale. Recomand zona Taksim, este mai accesibilă, agitată și animată. Cu siguranță voi reveni pentru plimbare sau alte sesiuni de fugă. A fost frumos în Cappadocia. Fain și aici. Să fie spectacol în pași de fugă.