Unul din proiectele mele de suflet a devenit realitate. Am așezat literă cu literă fiecare paragraf ale experienţelor trăite în paşi de alergăceală. În plus, am pus la loc de cinste o secţiune aparte, exclusivă. Fiecare dintre noi, suntem înconjuraţi de oameni pozitivi, deschişi, care iubesc viaţa, care exprimă prin toţi porii emoţie şi bucurie.


Chiar dacă uneori, deseori, avem în fiecare zi momente mai dificile, fiecare problemă ar putea fi privită către partea plină a paharului cu optimism. Sunt (sau încerc să fiu) o fire veselă, comunicativă. Sunt un colecţionar de oameni frumoşi, pozitivi, care, dacă nu ne pot schimba viaţa, măcar ne pot aduce garantat cel puţin un zâmbet timid pe buze.

Aduc în prim plan din colecția exclusivă o persoană specială, un om frumos ieşit din tipare, o prietenă de încredere, ce este gata să mute munţii pentru a face bine. Scriu despre oamenii speciali pentru a evidenţia cât de mult avem puterea de a schimba cu un zâmbet o comunitate. Cât de mult putem primi atunci când dăruim cu un zâmbet.


Născută la mal de mare la jumătatea lunii mai, acum ceva vreme, iubită şi dorită doar de mama ei Carmina a încasat loviturile vieţii, una câte una. Nu a primit la naştere super-puteri (de la zâne, spiriduşi colorați, cercetători britanici sau alte entităţi). Deşi, este fără nici o urmă de îndoială o super-femeie. Ba chiar dimpotrivă (după cum singură recunoaşte deschis) tatăl ei nu a vrut să ştie de ea.

Nu a cedat nici atunci când, deşi era premiantă după anii de studii, a picat admiterea la facultate. Sau atunci când pica în clasamente şi statistici prima, sub linie. Nu a renunţat nici atunci când şi-a dedicat cu implicare şi pasiune aproape două decenii din viaţă ca director de hotel. A primit o lovitură și după nașterea băieţelului.


Carmina chiar este cu adevărat un super-erou. În fiecare zi o vedem înconjurată de copii, predând limba engleză cu pasiune prichindeilor de grădiniţă la mal de mare. Zâmbește. Profită de fiecare răsărit acolo la malul mării în paşi de alergăceală, oferindu-ne şi nouă în zeci de fotografii, o părticică din spectacolul naturii prizonier sub lentilă.

Fiecare cuvânt scris este inspirație. Caut răspunsuri sincere la cinci întrebări. La prima dintre ele, se pare că vinovatul pentru primii pași de alergăceală în cazul Carminei este chiar vărul ei Victor Ion. Totul a pornit dintr-o glumă care s-a transformat într-un stil de viaţă. Carmina a făcut atletism în liceu, dar după absolvire, renunțase la fugă.


Și totuşi răspunsul celei de a doua întrebări a venit sprinten. Prima experiență de alergăceală competițională s-a nimerit să fie ziua de septembrie în care ne-am cunoscut. Participa la proba scurtă de 13 kilometri pe teritoriul bulgar, parte din prima ediţie din 2016 a competiţiei internaționale Maratonul Transfrontalier Via Pontica.

Evenimentul sportiv este iniţiat de vecinii bulgari pe teritoriul Dobrogei între cele două state, România şi Bulgaria. Aveam o alergare pe coasta de la malul mării, organizată de Pasul Verde, Bulgaria. M-am implicat în acest eveniment. Am adus în joc și voluntari pentru partea română. Cursa mi-a oferit şi oportunitatea de a o cunoaşte pe Carmina.


Atunci am alergat al doilea maraton. Era la aproape o lună după experiența aniversară montană din Apuseni. Aveam de alergat un maraton pe coastă, pe pământ sau nisip la malul mării trecând dus-întors graniţa în paşi de alergăceală. Anii ce au urmat, am revenit la acest eveniment alergând doar jumătate. La semi treceam numai o dată graniţa în alergare.

Alergam pe ruta Vama Veche, România către Durankulak, Krapeţ, Bulgaria. Doar pentru statistici, în clasamentele din ultimii ani Carmina a marcat rezultate apreciate. A urcat chiar pe podium, mai ales în faţa fetelor mult mai tinere ca ea, bucurându-se de doza de alergăceală. O zi perfectă. O aniversare de alergare, sărbătorită cu un loc pe podium.


Răspunsul la a treia întrebare cea mai trăsnită experiență de alergăceală este remarcabil. Povestea începe cu a doua ei alergare competiţională, tot la mare, ediţia 2017 Maratonul Nisipului. Era primul concurs al ei din ţară. Într-o zi a primit apel scurt de la vărul ei. Hai să mergem la Maratonul Nisipului! A acceptat şi a înscris-o.

La 10 km? ...întreba ea. Nu, la 21 km... şi ai numărul 666! ...a venit sec răspunsul. Pur şi simplu. Aşa a fost să fie numărul ei de participare atunci: 666. Cu acest număr, Carmina... om inventiv, colorat, a decis să se echipeze pe măsură. S-a costumat în drăcuşor. Cu zâmbet a cucerit fiecare kilometru alergat pe nisipul fin acolo la malul mării.


Surprizele au continuat chiar și pentru ea. A luat locul trei la categoria de vârstă. Nu se aştepta la vreun premiu. A participat pur şi simplu din plăcere. Era primul ei semimaraton și se temea că nu-l va putea duce către linia de finiș. Nu a mai stat (şi) la premiere. N-a ştiut că era pe podium la Maratonul Nisipului. Plecase către casă, în sud la Mangalia.

Costumaţiile ei deosebite au o poveste. Anul următor organizatorii Maratonului Nisipului aveau pe afişul competiţiei poza ei. Un drăcuşor alergăcios din 2017! Și-a cerut numărul de concurs 666. A fost al ei. Iar costumaţia aleasă de Carmina a fost în ton cu numărul. O alergăcioasă diavoliţă. O imagine memorabilă din care nu a lipsit tridentul roșu.


S-a gândit că dacă anul trecut a fost un drăcuşor, acum trebuia musai să fie o diavoliţă. Era accidentată, dar a alergat. A experimentat în alergăceală și linia subţire a câştigătorilor, terminând semimaratonul pe locul patru la categoria de vârstă. Atât de aproape de podium. Nu credea că poate concura, dar a ţinut cu tot dinadinsul să o facă cu zâmbet.

Maratonul Nisipului este o întrecere de suflet. A fost prima competiţie la care a luat parte în România de când a revenit la alergare. Acea zi a fost cu peripeţii. S-a întors chiar din drum pentru că-şi uitase tridentul acasă. A savurat din plin momentele de pe traseu, pe nisip sub foşnetul scoicilor mărunţite. La linia de finiș? Hai Carminaaa!


Rază de Speranţă a apărut dintr-o idee a Carminei, aceea de a uni o echipă de alergăcioşi pentru a alerga la prima ediţie de la malul mării a ultramaratonului Alerg 24h pentru Autism şi a menţine flacăra vie până la final în ture pe plajă pe parcursul celor douăzeci şi patru de ore.


Echipa Rază de Speranţă este un brand şi are "sare şi piper". Tricourile galbene sunt celebre şi sunt cautate mereu cu privirea pe plajă deoarece cine îmbracă acest tricou are un strop din personalitatea rebelă a Carminei.


La prima ediţie, am fost nevoit să refuz invitaţia roşcatei de a alerga în echipa ei. Atunci, eram deja gata să alerg spre final la răsărit pentru altă echipă. Garda de Coastă, condusă de Cristi. Chiar şi atunci exista o singură Rază de Speranţă. Cine a fost acolo îşi aduce cu siguranţă aminte. A fost o luptă pentru kilometri fantastică, ireală. Finalul îl ştie toată lumea. Rază de Speranţă a folosit acel ultim 1% de energie şi a obţinut poziţia secundă.


Dincolo de cuvinte şi gesturi Rază de Speranţă oferă mereu carismă acolo unde merge. Anul ce a urmat am luat parte şi eu din povestea acestui ultramaraton. Era în an centenar, cu miza de a alerga, de a depăşi suta de kilometri. Evident în echipa Rază de Speranţă pentru Carmina. Am bifat în alergăceală borna celor 117 kilometri.

Au fost treizeci și nouă de bucle de plajă cu nisip afânat și temperaturi de vară. Am alergat pentru ca flacăra torţei echipei Rază de Speranţă să ardă vie de la start până la final. Am alergat cu mândrie purtând numărul 30, ziua mea de naştere. Am alergat pentru sănătate. Trofeul individual obţinut este pus la vedere pentru a-mi reaminti de această nebunie de alergăceală în echipă.


Și anul trecut, roşcata şi-a sărbătorit ziua de naștere. Cu noi, alergând pentru autism la malul mării. Chiar dacă la finalul celor douăzeci şi patru de ore... Cristi, cu a lui nouă echipă Carpii ne-au suflat poziţia fruntaşă. Am savurat experienţa. Ne-am

luat revanşa câteva luni mai târziu la FUGI!, un alt ultramaraton pe echipe. Ultramaratonul a adus echipei Rază de Speranţă 13 premiaţi care au alergat peste 100 km... adunând cu restul echipei "în cont" oficial 2445 kilometri în 24 de ore!



A doua parte a lunii mai a anului trecut... am avut onoarea să o recomand şi să o aduc aproape în echipa de paceri. Pace(make)rii sunt acei alergăcioşi experimentaţi ce pot alerga o distanţă prestabilită cu un ritm constant... de la început pană la final... pentru a-i duce pe ceilalţi alergăcioşi la linia de finish în timpul stabilit la start. Astfel cele două fete frumoase și cucuiete... Carmina și Andreea au savurat ocazia şi atmosfera... apoi s-au întors şi la ediţia ce a urmat pentru a ghida pașii unor alergăcioşi la proba competiţională a semimaratonului în două ore. Bravo fetelor.


Şi de data asta... Carmina a alergat ca fundraiser... de data asta pentru ATCA - Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată pe pagina Galantom ...experienţă repetată şi la Băneasa Forest Run... sub deviza... sunt Bucurie şi aduc Bucurie!



Atunci când Universul lucrează în favoarea visului tău aducându-ți alături persoanele potrivite se întâmplă lucruri frumoase! Aflate în jurul unei mese la Monel... acolo unde visele ei devin realitate... visul Carminei a început să prindă contur! Premiul? Sutele de zâmbete de copii!


Ajutată de oameni cu suflete de aur... oameni cărora le-a păsat de copiii oraşului lor... într-o zi de primăvară toţi cei implicaţi au făcut realizabil acest vis ajutând la bucuria celor mici! Sportul înseamnă sănătate atât pentru cei mari cât și pentru cei mici... promite şi la ediţiile ce vor urma să aducă numai bucurie în ochii copiilor... fiind implicată şi în ediţia din acest an al Maratonului Nisipului.


Unul din proiectele de suflet ale Carminei era de a organiza un cros al copiilor... doar copii... pentru copii. Ambiţioasă... a luptat... a găsit sponsori... parteneri... şi la final de mai a reuşit să îşi vadă visul realitate. A organizat Crosul Copiilor Mangalia... prima ediţie. Succesul a fost garantat. Mai multe despre acest proiect poţi citi aici. A fost ultima mea contribuţie de voluntariat în alergare de la malul mării înainte de relocarea în capitală.


Prima ediţie a fost urmată apoi în toamnă de o a doua... Crosul Copiilor Limanu... eveniment detaliat în presă aici. Felicitări!


La final de iunie Carmina ia parte la o nouă competiţie cu strângere de fonduri... de data asta o ştafetă înot la cea de-a șasea ediție Swimathon București... susţinând campania asociației Dăruiește Aripi... au înotat și au strâns fonduri pentru proiectul de Reconstrucție și Modernizare a Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți și a Compartimentului de Prematuri de la Spitalul Județean Constanța... proiect al asociaţiei în derulare pentru care am alergat şi eu ca fundraiser la Maratonul Nisipului în 2016.


Finalul lunii august reuneşte o parte din echipa galbenă Rază de Speranţă... evident sub bagheta magică a Carminei. Organizată de asociaţia Şi noi suntem copiii voştri din Galaţi, competiția FUGI! la care au participat 11 echipe a fost dedicată proiectelor pentru autism ale asociaţiei, dar s-a înscris şi în seria manifestărilor de celebrare a 100 de ani de la Marea Unire. Fiecare echipă de zece a trebuit să parcurgă în total 100 de kilometri. De data asta... echipa noastră Rază de Speranţă a ocupat poziţia fruntaşă. Un articol despre această competiţie poţi citi aici.



În luna octombrie, Carmina a răspuns provocării înaintate de mine la început de an şi a alergat alături de noi pe alt continent... în Asia... primul maraton... Cappadocia Ultra - CST 38K, Turcia... experiență savurată cu Andreea și Aifer și ele... componente ale echipei Rază de Speranţă la ultima ediție a ultramaratonului de la malul mării. A fost memorabil... felicitări fetelor.




În acest an... va reveni cu mine în Asia la Cappadocia Ultra - CMT 63K, Turcia pentru primul ultramaraton de 63 de kilometri... dar mai înainte... va lua startul la Trans Gran Canaria şi va explora în paşi alergăcioşi cu alte două fete traseele montane la sud de Gran Canaria într-o cursă spectaculoasă de 30 de kilometri cu finish la ocean. Succes... va fi o experienţă unică.

În 2017... în a doua parte a lunii noiembrie roşcata... la invitaţia mea... a savurat traseul dintre munte şi mare la Maratonul Mării Negre, Rakitnika, organizat de prietenii de la iRun Bulgaria. Un articol despre acest eveniment poţi citi aici. Tot ei... prietenii de la iRun.BG Bulgaria organizează în mijlocul verii în Balcani şi competiţia Tryavna Ultra... competiţie unde... voi participa a patra oară consecutiv în acest an.

Anul trecut la Tryavna Ultra... roşcata a reuşit să se piardă pe traseu... totalizând 36 de kilometri... din cei 23 care trebuia să îi alerge planificat. Mda... se întâmplă. Astfel... primeşte cea mai muncită medalie... şi experienţa care avea să o ajute apoi la competiţia ITRA din Asia.



Evident... fiecare implicare... fiecare gest... pentru a ajuta... nu a rămas nerăsplătit. Carmina a fost premiată la diverse gale... dar mai ales... este un om de zece... premiat la Gala Zece Oameni de Valoare 2018 din Mangalia. Felicitări!


Răspunsul la a patra întrebare... de cine sau de ce fuge... Carmina se destăinuie... "Unii dintre noi au câte un pitic pe creier... eu am mai mulţi... şi fug de ei... unul nu mă lasă să deschid ochii... altul nu mă lasă să mă dau jos din pat... altul îmi spune: nu te duce azi la alergare. Fug de ei... da... ca să nu-i mai aud! Şi o fac în primul rând pentru mine... pentru starea de bine pe care mi-o dă alergăceala!"


Răspunsul la ultima întrebare... ce recomanzi pentru primul pas de alergăceală... este clar... recomandă "dorinţa completată de acţiune. Zâmbet pe buze... echipament lejer şi dacă se poate... un prieten bun alături care să te ajute cu sfaturi. Mă ghidez după: Vreau ! Pot ! Reuşesc ! Reţeta mea a fost: persoana care m-a convins că pot + dorinţa de a participa + puterea de a finaliza competiţia!

Alergăceala mi-a adus alături prieteni de suflet alături de care am colecţionat momente memorabile!". Dacă vrei să alergi cu Carmina... dacă vrei să cunoşti echipa Rază de Speranţă, trebuie să participi la Autism 24h Marea Neagră. Merită. Sunt minunaţi. Locația este aceeași... stațiunea Mamaia... data la fel... primul weekend din mai... 4-5 mai 2019... fiecare echipă va avea 20 de membri.


În acest an Carmina este unul din ambasadorii ediţiei. A acceptat din prima clipă provocarea de a fi ambasador al evenimentului şi de a se implica în această campanie de fundraising alături de toţi oamenii minunaţi de care este înconjurată. Dacă doreşti să susţii activitatea ei de strângere de fonduri pentru cauzele susţinute o poţi face printr-o donaţie aici.




Carmina mă inspiră. Mă inspiră că da... se poate... se poate să te bucuri de viaţă. Şi asemeni unor rime pe care le trimit uneori matinal cu drag... ea ne arată nouă... norocoşilor... în imagini marea... însorită... înnorată... alergată... la răsărit... indiferent de vreme. Mulțumim că exiști Carmina... că (ne) inspiri... că (ne) donezi (din) energia ta... că te bucuri de fiecare pas... de alergăceală. Merită!