Unele experiențe frumoase sunt savurate fără planuri prea mărețe. Prima duminică a lui mărțișor avea alt orizont. Ar fi trebuit să alerg (pe) cărări montane. Însă cumva faptele bune m-au aliniat către o acțiune civică de împădurire, o nouă sesiune de plantare, prima (personală) din primăvară. Un mic pas implicat pentru natură alături de noi prieteni.


Erau planificate acțiuni concrete. Aveam ocazia de a dona aer pentru România. Un eveniment similar organizat la jumătatea lunii octombrie a anului trecut a fost sursă de inspirație pentru a reveni primăvara. Zona dedicată pentru (re)împădurire era identificată în Parcul Natural Comana, o arie protejată situată la patruzeci de kilometri de capitală.

Pădurea este o oază de relaxare, o invitație la plimbare ce poate fi explorată (și) în alergare. Sunt zeci de poteci întortocheate printre arborii seculari și speciile de flori protejate. Vedetele erau stejarii și frasinii printre cei mai grandioși arbori care cresc în zona temperată continentală. Covorul ruginiu al frunzelor ascundeau flori colorate parfumate.


Ne-am organizat matinal către sudul capitalei. Am ajuns la destinație în câteva zeci de minute. Zeci de voluntari erau gata de a asculta ultimele detalii înainte de a porni la atac. Vremea promisă în prognoze se anunța mofturoasă, chiar cu precipitații. Ziua plantării a fost cu noroc. Norii s-au risipit. Soarele timid și jucăuș recompensa faptele bune.

Câțiva nori pufoși erau risipiți pe cerul azuriu. Puieții erau gata de a săruta pământul frământat. Aveam la dispoziție (și) câțiva melci pentru plantat, utilaje specifice pentru a săpa găuri în pământ. Ne-am grupat pe rânduri. Fir cu fir, fiecare lăstar era atent aliniat, menținut vertical. Așezam pământul în straturi și îl presam în găurile săpate.



Tasam ferm cu palmele. Verificam fiecare rădăcină să fie ascunsă, acoperită. Călcam apoi ferm la baza tulpinei să ne asigurăm că puiul nu va fi smuls de vânt. Rând cu rând, cu zâmbete și voioșie vreo două mii de puieți erau puși la dispoziție grupurilor organizate. Eram parte dintr-o echipă de voluntari. Am contribuit cu ceilalți cucerind fiecare rând.

Trecuse un ceas și ceva după prânz când terminasem ce aveam în plan. Un vânt nervos ne izola de căldura soarelui. Ne-am regrupat la mașini. Urmele de noroi confirmau atacul potecilor către civilizație. În zona protejată dedicată plantării ne-am bucurat de socializare. Telefoanele erau folosite doar pentru a capta sub lentilă fotografii.



Fără liniuțele de semnal eram izolați de internet cu zâmbet în natură. Mai erau câteva ceasuri de lumină disponibile. Urma o mică plimbare lejeră pe aleile din parcul de aventură faimos. L-am remarcat destul de accesibil cu activitățile restricționate datorită pandemiei. Ne-am regrupat la o tentativă neinspirată de prânz întârziat pentru socializare.

Mă simt onorat că am participat voluntar la plantarea unor puieți de stejar și frasin în cadrul acțiunii 5555: Plantăm aer curat la Comana, o inițiativă venită dintr-un grup de oameni voioși din Sectorul 5. Fapte, nu vorbe! Da. Stejarii pot trăi sute de ani. Plantând un asemenea arbore am avut ocazia de a lăsa o moștenire peste multe generații.



Mulțumesc frumos pentru fotografii și pentru o zi de duminică altfel, o acțiune responsabilă cu zâmbet și inițiativă. Se anunță și alte activități interesante cu oportunitatea de a descoperi noi teritorii. Voi continua inspirat către alte teritorii pentru mai mult verde, implicat prin gesturi mici, cu fiecare pas înainte investit pentru viitor.