Nu departe de agitația urbană, la un ceas și jumătate de capitală se află un ținut de poveste, la picior de deal, înconjurat din toate părţile de păduri seculare de stejar. Traversat de două pâraie, teritorul de joacă aliniat la orizont într-o zi frumoasă de primăvară ne-a fost azi ghid pentru o aventură relaxată montană în pași de alergăceală.


Situat în regiunea subcarpatică, ținutul gorunilor seculari, varietate de stejar des întâlnită în pădurile locale, este punctul de atracție al unei noi competiții montane de alergare. SubCarpați Trail Run, este o cursă tânără accesibilă tuturor prin una din cele trei distanțe de fugă, un eveniment creat anul trecut, respectând restricțiile impuse de pandemie.

Da. Atunci când majoritatea competițiilor consacrate cădeau pe capete, amânate sau anulate, iată că aici, prima ediție de fugă a fost memorabilă. Toți participanții pare că s-au bucurat de experiențe de alergare speciale. O adevărată porție de libertate, care avea să devină al nostru orizont. Am ales tura confortabilă de semi și am pornit matinal la atac.


Invitația de a alerga traseul s-a conturat pe la mijlocul săptămânii. Totuși, cu o zi înainte am stabilit utimele detalii și am decis să ajung la destinație cu roșcata pentru a ne bucura și de ceva timp extra după alergare. Ruta GPX am încarcat-o pe ceasuri după pagina oficială a competiției. Am ales pentru zbor distanța de joc medie, fără emoții.

Crosul era prea scurt, iar maratonul ne aducea târziu la linia de finiș. Eram însă pe cont propriu. Cursa oficială va avea loc la începutul lunii iunie 2021. Ne-am adunat matinal în comuna Cocorăştii Mislii, patru alergăcioși, Oana Andreea, Dorin, Marco și subsemnatul. Se anunța vreme bună, cu nor și soare, ideală de a ne bucura de potecile marcate.



Am pornit pe traseul de semi, întins într-o buclă pe distanța a 24 de kilometri, cu o mie de metri diferență pozitivă de nivel. Eram echipați corespunzător cu bună dispoziție, rezerve de apă și alimente. Aveam în cale un relief de tranzit între câmpie și deal, cu zone joase în lunca firelor de apă și culmi înalte, îmbrăcate într-un verde crud.

Luasem și tricolorul la mine pentru un plus de culoare. Primisem cu o zi înainte un tricou tricolor personalizat pe care l-am testat în anduranță. Un pic mai larg, dar suficient de confortabil pentru o fugă de aproape trei ore fără griji. Pornisem pe asfalt și urmam triunghiul albastru pe un drum forestier. Dornici de a cuceri zâmbete și endorfine.



Dupa aproximativ un kilometru de fugă ajungem repejor la obiectivul principal al traseului. Gorunul Secular, atestat în anul 1490. Ne continuăm drumul pe drumul sălbatic. Aici gustăm din prima urcare a traseului, întortocheată pentru vreo doi kilometri cu ceva diferență de nivel. M-am folosit de o creangă pentru a continua ascensiunea.

Prin covorul ruginiu al frunzelor asortat cu mugurii verzi ai copacilor, ajungem pe culme și pornim în zbor la vale prin pădurea de foioase. Ne întâlnim cu o echipă de petrecăreți pe ATV-uri. Tocmai ce scrisesem un articol despre modelul din fața mea, o bestie pe patru roți, echipată, pregătit pentru anduranța sportivă pe teren accidentat.



Profităm de ocazie pentru a face fotografii. Mulțumim. Continuăm zborul către vale, zărind casele vechi ce se conturau la orizont în cale printre copacii încă plini de flori colorate. Trecem pe un culoar îngust între case și urmăm traseul de pe ceas. Ne aducea pe moșia cuiva. Am ocolit gardul. Purtați printre scaieți trecem albia unui pârâu pe cealaltă parte.

Revenim pe traseul oficial răsfățați de o nouă urcare. Profit de moment să mănânc ceva sărat. Rezerva de apă era suficientă. Luasem pe traseu înainte și câteva tablete de dextroză. Ideale la anduranță. Gelul îl păstram pentru ultima parte. Colina golașă ne aduce într-o pădure înaltă. Cucerisem jumătate din distanța promisă și mai aveam de urcat.



Bucuroși de panoramă atingem punctul maxim de altitudine al traseului. De aici începe dansul. Cu zâmbet sprintăm pe porțiunile generoase de zbor la vale pe drumul forestier. Mai avem un act, dar ne bucuram de fugă și de norul ce ținea paravan soarelui în dimineața de duminică. Era momentul să folosim gelul, avantajul pentru rezistență.

Ultima urcare era la orizont, destul de susținută, dar bine marcată prin punctele sau săgețile verzi portocalii, rămase de la prima ediție imprimate pe copaci. Cumva marcajul cu triunghi albastru continua la dreapta. Săgețile, dar și harta de pe ceas ne ghidau înainte pe o potecă îngustă, tot mai sus, pentru încă un kilometru și ceva de urcare.



Eram pe o muchie de versant de pământ spectaculoasă, ancorată bine de rădăcinile copacilor. Profităm de un selfie sau mai multe și începem ultima coborâre către linia de finiș. Poteca îngustă ne readuce ușor către drumul forestier. Zburăm pe coborâre cu emoții pe potecile încă umede flancate de covorul de frunze ruginii și ochiuri de noroi.

Lăsăm pădurea în spate. Norii s-au risipit. Soarele deja cucerise fiecare colț de umbră. Eram aproape de miezul zilei. Ultimii doi kilometri erau la vedere, ocolind o livadă îngrădită cu gard electric. Trecuseră mai bine de trei ceasuri. Alergam voioși către linia de finiș. Ne-am dorit o alergare fără emoții pe un traseu nou. Aș reveni să alerg și maratonul.




Recomand pentru fugă în antrenamente traseul. Este accesibil. A ieșit o semi tură faină de fugă cu ceva diferență de nivel, bună dispoziție și endorfine. Avem ocazia de a alerga SubCarpați Trail Run și oficial în iunie. Mai sunt locuri disponibile până la finalul lunii. Sau putem reveni mai înainte pentru altă porție de anduranță fără limite în statistici.